Astenia de toamna, cateva idei utile.

A venit toamnă şi o dată cu ea începe să se facă resimţită şi astenia specifică acestei perioade. Stările de somnolenţă, oboseală, stresul, durerile de cap şi organismul slăbit sunt doar câteva dintre simptomele specifice anotimpului în curs. Tristetea care apare in timpul lunilor de toamna poate fi apanajul unei boli numite astenie. Din cauza zilelor care se scurteaza, sistemul imunitar isi pierde din rezistenta si psihicul este afectat. Asa ca daca suferiti constant de insomnie, depresie, lipsa de concentrare, fluctuatii de apetit, este posibil sa fie mai mult decat o stare trecatoare. De regula, simptomele asteniei de toamna incep sa apara odata cu luna septembrie si se pot prelungi pana in perioada de iarna, lasandu-te fara energie si cu o stare de tristete apasatoare, latoate categoriile de varsta. Ce-i drept, nu exista un examen clinic in urma caruia sa poata fi pus diagnosticul de astenie de toamna, insa psihologii si psihiatrii ii recunosc existenta. Cauzele asteniei de toamna – aportul scazut de lumina naturala care scade nivelul de serotonina- hormonul fericirii,reducand starea de spirit si capacitatea de munca – cantitatea de melatonina produsa de creier (persoanele care sufera de astenie produc mai multa melatonina decat au nevoie, fapt care le deregleaza ceasul biologic si cauzeaza episoade depresive) – schimbarile bruste de temperaturi – slabirea imunitatii organismului Simptomele asteniei de toamna ◾ depresie: apatie, subapreciere, sentiment de vina, nefericire; ◾ anxietate ◾ schimbari ale starii de spirit: treceri bruste de la o stare de spirit la alta; ◾ tulburari de somn: dorinta de a dormi foarte mult si dificultatea de a sta treaz pe parcursul zilei; ◾ letargie: senzatia de oboseala si neputinta de a face fata activitatilor zilnice; ◾ supraalimentarea: pofta excesiva de mancare si in special dulciuri sau junk food; ◾ probleme de ordin social: iritabilitate si dorinta de a evita socializarea; ◾ probleme sexuale: scaderea libidoului. ◾ pierderea energiei si abilitatii de concentrare in timpul dupa-amiezii; ◾ pierderea interesului pentru munca si pentru alte activitati; ◾ miscari lente. Cum sa previi astenia de toamna ◾incearca sa petreci cat mai mult timp afara. Efectul luminii naturale este foarte important; ◾adopta o dieta echilibrata, care include suficiente minerale si vitamine. (sunt binevenite salata verde, morcovul, fasolea, mazarea, nucile. Ghimbirul, de exemplu, induce organismului starea de bine, relaxează şi detensionează musculatura) ◾30 de minute de exercitii de gimnastica pe zi de trei ori pe saptamana; ◾daca e cazul, apeaza la consiliere profesionala pe perioada iernii. ◾program regulat de somn/evitarea unui program haotic. Daca nu se poate depasi aceste stari, nu ezitati sa apelati la un specialist: psiholog clinician, psihoterapeut Simona Hint tel 0740054037

Ce reprezinta afectiunile psiho-somatice?

Boala sau afectiunea psihosomatica este o boala somatica, considerata a fi cauzata de factori psihologici. Mai clar, o boala cu manifestari la nivel fiziologic, a caror cauza nu poate fi regasita la acest nivel si al carei factor etiologic semnificativ este cel psihologic. In cazul acestor afectiuni, investigatiile medicale nu identifica o cauza fiziologica si, prin urmare, afectiunea este atribuita unor cauze psihologice. Printre cele mai celebre, daca putem spune asa, tulburari psihosomatice se numara: tulburarile de alimentatie, bulimie nervoasa, anorexia nervosa constituind paradigma acestor tulburari; durerile cronice (cefaleea de tensiune, migrenele, durerile de spate, poliartrita cronica); tulburarile de somn; astmul bronsic; unele alergii (febra de fan) si unele afectiuni dermatologice (urticarii, eczeme, vitiligo, psoriazis, lupus); ticurile si spasmele; simptome vestibulare (ameteli, tinitus); boli ale sistemului gastro-intestinal (esofagita de reflux, colonul iritabil); hipertiroidismul; boli ale sistemului cardio-vascular, aritmii HTA; tulburarile de vorbire (balbismul); tulburarile sexuale functionale; alcoolismul etc. In consecinta, somatizarea conflictelor intrapsihice reprezinta tendinta de a trai si de a comunica suferinta psihica in forma unor simptome fizice si de a cere ajutor pentru acestea. Fenomenul somatizarii este frecvent, reprezentand 30-40% dintre pacientii medicali, iar somatizarea constituie una dintre cele mai costisitoare comorbiditati. Aspecte caracteristice pacientilor cu afectiuni psihosomatice: 1. Credinta pacientilor ca probleme lor au o cauza organica 2. Inradacinarea unor convingeri exagerate, deformate, despre problemele lor 3. Perceperea dramatizata a problemelor somatice 4. Tendinta de a mentine, prin factori psihologici, problemele somatice, chiar daca acestea au avut initial o cauza fizica. Schema de abordare a psihosomaticii era initial una simplista: odata cu recunoasterea, constientizarea conflictului intrapsihic, tulburarea, simptomul somatic poate fi rezolvat. Pe scurt, descoperi cauza, deci poti inlatura efectul. Aceasta reprezinta una dintre cele frecvente erori: convingerea ca, daca a fost stabilita etiologia emotionala a unui caz, ingrijirea medicala somatica devine inutila si pacientul poate fi trimis la un psiholog sau psihiatru. Aceasta convingere reprezinta reversul celei conform careia daca un pacient prezinta simptome somatice, cazul sau este exclusiv de competenta medicului. Psihosomatica nu mai este insa in zilele noastre atat de simpla precum preceptele freudiene, ci se refera la o abordare holistica complexa, interdisciplinara, reprezentand chiar domeniul interdisciplinar de electie pentru psihiatri, psihologi, medici internisti si endocrinologi. Problemele somatice in care se implica in mod semnificativ componenta psihologica, presupun interventia psihoterapeutica, unul dintre obiectivele psihoterapiei fiind acela de a recrea asteptari mai realiste celor care sufera. Psihoterapia centrata pe factorii emotionali specifici, cu semnificatie etiologica, reprezinta un demers pe termen lung si trebuie corelata cu restul ingrijirilor medicale. Psihoterapia este, de asemenea, necesara in probleme in care perturbarile mentale sunt prioritare in raport cu simptomele observabile si apar ca o hipersensibilitate si hiperreactivitate la senzatiile corporale normale. Aceasta constituie o categorie distincta a sindroamelor psihosomatice, din care enumeram: ipohondria (preocuparea persistenta, incarcata de anxietate, cu privire la posibilitatea de a avea o boala grava, desi conditia fizica nu o justifica decat in relativa masura); somatizarea (pacientul are plangeri somatice minore si se considera bolnavicios); dureri idiopatice (preocuparea constanta fata de durere); conversia isterica (acuzele fizice nu au reflectare intr-o perturbare somatica obiectiva). De mentionat ca in bolile organice grave este adesea necesar sa ne concentram mai intai asupra simptomelor evidente si sa restrictionam psihoterapia la o abordare de tip suportiv. Abordarea psihosomatica (APS) a bolnavului de catre medic presupune o viziune integrativa (holistica) asupra actului medical considerat dintr-o dubla perspectiva: cea medicala propriu-zisa si cea psihologica, specifica oricarei relatii interpersonale. APS consta, in esenta, in introducerea in cadrul examenului clinic, in special la nivelul anamnezei, a unor elemente de investigatie asupra rolului factorilor psihici in dinamica bolii (alaturi de ceilalti agenti etiologici).

Cum se manifesta antihifobia-frica de esec la copii?

Din grecescul „atyches”, insemnand „lipsa de noroc”, alaturat binecunoscutului „phóbos” – „frica”, a rezultat un termen putin cunoscut de catre parinti, care defineste o frica des intalnita la copii. Atihifobia reprezinta frica nedorita si persistenta de esec. Ca si in cazul altor fobii, aceasta actioneaza in toate planurile vietii, conducand la rezultate nedorite si la actiuni anormale din partea celor afectati de ea. Simplul act de a incerca ne ajuta sa obtinem cele mai bune rezultate din viata. Atunci cand ne confruntam cu situatii noi, exista doua rezultate posibile: succesul sau esecul. Cei care sufera de atihiofobie cred, insa, ca singurul rezultat posibil este esecul si, de aceea, refuza sa mai incerce. Astfel, singurele actiuni pe care le fac cei care au aceasta fobie sunt cele al caror succes este garantat. In cazul copiilor, aceasta fobie se manifesta, in special, atunci cand vine vorba de teste sau de a incerca sa faca lucruri pe care nu le-au mai facut, pana atunci. Fiecare copil se confrunta la un moment dat cu teama de a nu se descurca intr-o sarcina, un lucru normal si deloc daunator, ba chiar aceasta teama il poate motiva. Insa in momentul in care frica este nerealista si il blocheaza in loc sa il motiveze, atunci vorbim de teama de esec. O bine cunoscuta varianta este teama esecului scolar, caracterizata prin frica de a rata o evaluare orala sau scrisa (lucrari de control, examene etc). Alta varianta este cea a esecului in plan social, de exemplu: teama de a spune ceva, sau de a-si exprima o parere intr-un grup. La fel, o forma des intalnita este teama esecului legata de calitatile fizice ale copilului angrenat intr-o competitie sportiva, sau in jocuri care solicita abilitati fizice. Chiar inainte de a incepe sarcina sau actiunea, copilul este invadat de ganduri negative: ”Sigur nu imi iese nici de data asta ce am de facut”. Este absolut convins ca va rata ce are de executat si din aceast motiv dezvolta o parere negativa despre propria persoana care poate lua proportii daca nu se intervine la timp. Din cauza prezentei stresului si a adrenalinei ridicate la maxim, copilul se poate bloca si nu va mai reusi sa se concentreze pe cerintele sarcinii. Din punct de vedere comportamental si al modului in care parcurg o sarcina, acesti copii lucreaza des haotic, nestructurat si invata prea multe detalii care nu ii ajuta cu nimic. La fel, intrerup des ce au de facut si se pierd in ganduri, par sa “viseze”. De multe ori acesti copii evita sa inceapa o sarcina, si refuza sa ia parte la jocuri sau alte activitati care implica competivitate. Simptome specifice: Transpiratie, respiratie scurta si rapida, greata, nervozitate, un ritm cardiac lipsit de regularitate, probleme legate de stomac, mersul des la toaleta, dureri de cap. Idei utile care sa il ajute pe copil sa depaseasca astfel de situatii: 1. Incearca sa apreciezi nu numai rezultatele obtinute, dar mai ales efortul depus de catre copil. 2. Nimeni nu este perfect! Lasa-ti copilul sa simta ca este ok sa faca greseli, inclusiv in mediul familial. 3. Revizuieste-ti asteptarile viz a viz de capacitatile copilului, si accepta rezultatele obtinute. Un copil care mereu trebuie sa depuna eforturi cu mult peste posibilitatile lui reale, si care din acest motiv experimenteaza esecul, va deveni total demotivat. Asadar, identifica mai intai care este nivelul copilului, inainte de a-l aglomera cu exercitii si probleme grele din culegeri, sau de a-l trimite la tot felul de concursuri scolare si competitii sportive. 4. Nu rezolva imediat problemele copilului, ci invata-l cum ar putea el sa le solutioneze. 5. Nu compara niciodata rezultatele copilului cu cele ale fratilor, vecinilor sau prietenilor. 6. Si de ce nu? Fii chiar tu un exemplu bun pentru copil, si povesteste-i despre greselile si esecurile tale. 7. Ajuta-ti copilul sa experimenteze cat mai multe situatii de succes. De exemplu: incurajeaza-l sa faca lucruri la care se pricepe si este bun, si apreciaza-l pentru rezultatele obtinute. Aceste situatii de succes ii vor da mai multa incredere in propria persoana si il vor motiva enorm.