Astenia de toamna, cateva idei utile.

A venit toamnă şi o dată cu ea începe să se facă resimţită şi astenia specifică acestei perioade. Stările de somnolenţă, oboseală, stresul, durerile de cap şi organismul slăbit sunt doar câteva dintre simptomele specifice anotimpului în curs. Tristetea care apare in timpul lunilor de toamna poate fi apanajul unei boli numite astenie. Din cauza zilelor care se scurteaza, sistemul imunitar isi pierde din rezistenta si psihicul este afectat. Asa ca daca suferiti constant de insomnie, depresie, lipsa de concentrare, fluctuatii de apetit, este posibil sa fie mai mult decat o stare trecatoare. De regula, simptomele asteniei de toamna incep sa apara odata cu luna septembrie si se pot prelungi pana in perioada de iarna, lasandu-te fara energie si cu o stare de tristete apasatoare, latoate categoriile de varsta. Ce-i drept, nu exista un examen clinic in urma caruia sa poata fi pus diagnosticul de astenie de toamna, insa psihologii si psihiatrii ii recunosc existenta. Cauzele asteniei de toamna – aportul scazut de lumina naturala care scade nivelul de serotonina- hormonul fericirii,reducand starea de spirit si capacitatea de munca – cantitatea de melatonina produsa de creier (persoanele care sufera de astenie produc mai multa melatonina decat au nevoie, fapt care le deregleaza ceasul biologic si cauzeaza episoade depresive) – schimbarile bruste de temperaturi – slabirea imunitatii organismului Simptomele asteniei de toamna ◾ depresie: apatie, subapreciere, sentiment de vina, nefericire; ◾ anxietate ◾ schimbari ale starii de spirit: treceri bruste de la o stare de spirit la alta; ◾ tulburari de somn: dorinta de a dormi foarte mult si dificultatea de a sta treaz pe parcursul zilei; ◾ letargie: senzatia de oboseala si neputinta de a face fata activitatilor zilnice; ◾ supraalimentarea: pofta excesiva de mancare si in special dulciuri sau junk food; ◾ probleme de ordin social: iritabilitate si dorinta de a evita socializarea; ◾ probleme sexuale: scaderea libidoului. ◾ pierderea energiei si abilitatii de concentrare in timpul dupa-amiezii; ◾ pierderea interesului pentru munca si pentru alte activitati; ◾ miscari lente. Cum sa previi astenia de toamna ◾incearca sa petreci cat mai mult timp afara. Efectul luminii naturale este foarte important; ◾adopta o dieta echilibrata, care include suficiente minerale si vitamine. (sunt binevenite salata verde, morcovul, fasolea, mazarea, nucile. Ghimbirul, de exemplu, induce organismului starea de bine, relaxează şi detensionează musculatura) ◾30 de minute de exercitii de gimnastica pe zi de trei ori pe saptamana; ◾daca e cazul, apeaza la consiliere profesionala pe perioada iernii. ◾program regulat de somn/evitarea unui program haotic. Daca nu se poate depasi aceste stari, nu ezitati sa apelati la un specialist: psiholog clinician, psihoterapeut Simona Hint tel 0740054037

Ingrijorator: stiati ca dependenta de tableta/tel la copii este echivalenta cu dependenta de droguri. Ce este mai sanatos jocul pe tableta/tel sau afara?

Dragi parinti sau cititor v-ati pus vreodata intrebare cat timp ar trebui sa petreaca un copil in fata tabletei, laptop sau calculator/ televizor? Psihologii au observat că persoanele care se confruntă cu dependența de gadgeturi moderne, precum tablete sau telefoane mobile, manifestă simptome similare persoanelor dependente de droguri, relatează Live Science. Din ce in ce mai multi parinti ii lasa pe copiii lor, sa petreaca cat mai mult timp in fata tabletei , nestiind in ce pericol isi expune copilul. Toti mai multi parinti apeleaza la serviciile noastre cu copiii intarziati din punct de vedere a limbajului( nu vorbesc) sau nu vorbesc corect, cu anxietate generalizata, atacuri de panica, cu copii in episoade depresive, obezii, anorexici, tulburari de comporatment. Oare de ce manifesta toate aceste simptome? Copiii nu vorbesc deoarece parintii foarte “ocupati”, odata ajunsi acasa nu comunica cu copiii lor sau comunica putin, copiii fiind cu ochii in tableta sau telefon/ tv/ laptop. De ce se intapla asa? Este foarte comod pentru un parinte sa fie liniste in casa si copilul sa stea cuminte pe tablet sa se joace. Copilul este in lumea lui acolo, este foarte concentrat si atent , ne mai comunicand cu parintele, iar parintele este foarte fericit ca are un copil bun, cuminte si linistit. Toate acestea dauneaza grav sanatatii unui copil. Copilul este alb la piele( nu mai iese din casa) , lipseste vitamina D – care se acapareaza de la soare, si de aici tot mai multi copii rahitici, ducand la grave boli de oase. Copiii sunt foarte incercanati, anxiosi, izolatii social- nu au prieteni, depresivi, agitati, agresivi, limbajul verbal este redus, nu li se dezvolat tipurile de gandire si imaginatie. In jocurile electronice gandirea este pus ape “ pilot automat”, ducand la robotizare copilului. Din ce in ce mai multi copii petrec la calculator/ tablet/ telefon/ laptop intre 2-8 ore pe zi, in zilele de vara chiar 12-14 ore pe zi. Ca si parinti, ghidati acesti copii dependeti in alte dependente. La varsta matura acesti copii vor dezvolta dependente( adictii ) alcool droguri, jocuri de noroc, pariuri sportive. La intrebarea mea adresata parintilor in cabinet, cat petrece copilul dv pe tel/ tableta? parintii spun : „a nu mult 2-4 ore, alti 6-8 ore”. Daca ne gandim ca acele 8 ore este echivalent cu 8 ore de munca. Si parintii mai afirma: “ce sa facem acum, toata lumea are tableta/ telefon. Daca nu se joaca va ramane in urma cu tehnologia. Copiii din era aceasta, sunt capabili sa descopere un tel sau tableta in 2 ore. Nu este necesar ca el sa creeze dependenta. De ce este bine ca, copiii nostri sa se joace simboloc, adica cu jucarii in loc de tableta/telefon? Jocul simbolic este jocul liber imaginar cu diferite obiecte, jucarii .Copiii care se joaca simboloc sunt mult mai sanatosi. Cei care stau afara sunt copii cu culoare la piele, oasele sunt solide, au pofta de mancare, sunt activi , vioi, plin de viata, fericiti, empatici, au prieteni. Dpv al gandirii ei isi dezvolta gandirea : creativa si divergenta, asta insemana ca ei vor fi capabili sa se descurce in viata, sa isi dezvolte propiile strategii de viata. Va-ti pus vreodata intrebare de ce noi poporul roman suntem “saraci”, cu salarii mici dar o ducem bine? Pentru ca avem acest tip de gandire dezvoltata, stim sa ne creem propriile oportunitati de a creea o sursa de venit in plus, ne-am dezvoltat-o, pentru ca noi am stiut sa ne jucam afara, sa socializam si sa ne creem propriile jocuri si jucarii, asta ducand in timp la dezvoltarea abilitatiilor de a fi descurcaret. Incotro indreptam noua generatie? De noi depinde. Este mai comod sa ii dai copilului o tableta sau telefon in mana, ca parintele sa fie linistit si lasat in pace, este mai comod sa ii tinem pe copii in casa decat sa iesim cu ei in parc. Dar ne dorin copii sanatosi sau copii bolnavi, ne dorim copii descurcareti sau copii blegi? Cat trebuie sa stea in fata tabletei/ calculatorului? La ultima conferinta la care am participat colegii mei medici psihiatri pediatri, afirmau ca in unele tari este interzisa folosirea tabletei/ tel/ televizor, inaintea varstei de 2 ani. Este ingrijorator ce se intampla cu acesti copii, de ce sunt lasati sa stea atatea ore in fata gadgeturilor. “Lasati copiii sa se dezvolte armonios si sanatos” Psiholog, psihoterapeut , logoped Simona Hint Oradea tel 0740054037

Rivalitatea fraterna, de ce apare?

Odata ce s-a nascut al doilea copil, incepe sa se faureasca fir cu fir, parca de la sine, relatia dintre nou nascut si fratele mai mare, prototipul pentru mai tarziu al relatiilor sociale, extrafamiliale. Poate ca v-ati intrebat la un moment dat care este atitudinea potrivita a parintilor fata de relatia dintre copiii lor. Catre ce atitudini sa-i sustina, care reguli sunt bine venite si care nu, in ce masura este bine sa se faca diferente intre frati? Relatia dintre frati trebuie sa-i ajute pe fiecare sa isi dezvolte personalitatea, spiritul competitiv dar si sa se sprijne si sa coopereze, pe scurt sa-i pregateasca pentru integrarea in grupuri mai largi – pentru inceput grupul de la gradinita, apoi colectivul scolar, grupul de prieteni etc. Rivalitate fraterna Inainte ca al doilea copil sa se nasca, primul copil are marele privilegiu de a fi in centru atentiei parintilor, de a fi unic si iubit in exclusivitate. Dupa ce si-a facut aparitia cel de-al doilea frate, primul este curios sa-si descopere fratiorul manifestandu-si curiozitatea fata de acea fiinta mica. Acesteia, mama ii ofera din ce in ce mai multa atentie, iar lui din ce in ce mai putina. In scurt timp dezvolta instinctiv emotii precum gelozia, insecuritatea sau furia fata de cel ce i-a luat locul. Astfel incepe competitia intre frati, “lupta” pentru premiul cel mare: atentia totala a mamei (sau macar cea mai mare parte din atentie). Conflictele sunt foarte diverse: pe tema jucariilor, pe locul de la masa, pe patul in care vor dormi, cine sta la mama in brate si asa mai departe. Rivalitatea dintre frati este mult mai prezenta atunci cand diferenta de varsta dintre copii este mai mica, si asta pentru ca dupa ce a avut loc nasterea celui de-al doilea copil, ce-l dintai nu este suficient de dezvoltat din punct de vedere psihofiziolofgic. De aceea, el are inca nevoie de confirmarea si de ingrijirea mamei. Putem face ceva pentru a preveni acesta reactii din partea fratelui mai mare? Da! Oferindu-i informatii despre bebelusul care este acum in burta mamei si care urmeaza sa se nasca. Ii puteti vorbi de ziua in care se va naste fratiorul sau un bebelus sensibil de care mama trebuie sa aibe grija, asa cum a avut si de el atunci cand a fost bebelus. Sau puteti sa-l securizati spunandu-i copilului ca in curand va avea un nou partener de joaca. Daca esti deja un parinte ingrijorat de lipsa de comunicare dintre copiii tai, de bataile frecvente care apar intre ei, de competitia lor crancena, te invit sa cauti solutii alaturi de ei. Poti sa-i ajuti pe copii tai sa-si descarce emotiile ascultandu-le cu intelegere nemultumirile, sau sa gasiti impreuna o modalitate prin care celui mai mare sa ii creasca increderea si securitata fata de tine. Tatii si bunicii au si ei un rol important in dezvoltarea armonioasa a copiiilor si a relatiei dintre frati. Relatia paterna are un rol crucial in atenuarea coflictelor intre fratii aflati in rivalitate. Daca mama este ocupata sa-i ofere celui mic grija si protectia de care are nevoie, tatal este bine venit pe scena familiei pentru a intari si a incuraja libertate de exprimare a celui mare si poate cel mai important lucru, pentru a il sprijini sa-si fructifice increderea in sine. Tatal poate fi un bun tamaduitor pentru sufletul ranit al copilului sau. El il poate invata cum sa-si castige singur rolul de frate mai mare. (Ati observat cu cata seriozitate ii prezinta fratiorului mai mic ca el, cum se conduce noua sa masinuta cumparata impreuna cu tata?) Si bunicii pot fi pe termen scurt substituti parentali asigurand-l pe nepotul lor mai mare ca ii sunt si lui ascultate nevoile si ca este iubit si apreciat in familia sa, asa ca nu are motive serioase de ingrijorare. Relatiile dintre frati nu sunt pentru toti conflictuale Dupa cum spune si expresia “iubirea fraterna” am vazut deseori copii care gasesc in fratele lor mai mic un partener de joaca si un prieten de nadejde. Ei creaza impreuna strategii pentru jocurile in echipa, impart jucariile si invata cu ajutorul unei persoane adulte sa negocieze pentru obiectele pe care si le doresc, ajung sa creeze chiar si jocuri noi imaginandu-si un sir de evenimente si personaje pe care le pun cap la cap si formeaza o poveste. Sau isi iau apararea unul altuia in fata parintilor, au mici secrete stiute doar de ei, planifica impreuna urmatoarele reprize de joaca, se stimuleaza intelectual intrand intr-un maraton pentru rezolvarea temelor de acasa, iar mai tarziu in preadolescenta si in adolescenta, se sustin in momente dificile si isi ofera sfaturi. Cu toate ca de cele mai multe ori nu se cunosc in mod constient efectele pe termen lung a relatie dintre frati, relatia de solidaritate si cooperare este in mod firesc si cea pe care si-o doresc majoritatea parintilor si asta pentru ca ea faciliteaza adaptarea sociala si sustine o dezvoltare psihica echilibrata. De la relatia de solidaritate la preluarea rolului parental de catre fratele cel mare uneori este doar un pas. Copilul care isi asuma rolul de parinte pentru fratele sau mai mic percepe absenta mamei sau lipsa implicari emotionale a acesteia, ca pe o responsabilitate ce ii revine lui. Sarcina ce prespune protectia celui mic, hranirea si chiar educarea lui. O astfel de inversiune de rol se petrece atunci cand copiii sunt lasati perioade mari din zi singuri sau li se ofera responsabilitati inadecvate rolului lor si astfel incep sa-si gaseasca propria lor modalitate de a se ingrji. Prin urmare, cel mare din instinct simte nevoia sa-si protejeze seamanul. O astfel de responsabilitate nu este potrivita pentru un copil. Gradul de dificultate al sarcinilor oferite copiiilor trebuie sa fie direct proportional cu varsta lor. In general copiii cei mari nu dezvolta invidie fata de fratele mai mic, ei dezvolta protesc fata de parintii care nu-I mai dau suficienta importanta, el se simte neglijat, ne bagat in seama, dat la o parte. In ciuda faptului frati mari isi iubesc frati mici, nu is vad viata fara ei, problema este la parintii care nu stiu sa isi gestioneze timpul petrecut cu cei doi copii. Daca exista un echilibru intre gestionare timpului intre cei doi copii, se diminueaza si rivalitatea fraternal.destinat celui mic, cel mare trebuie implicat in activitatile fata de cel mic , ca sa se simta si el valorizat. Copiulul mare are nevoie de mai mult timp decat cel nou venit in familie, iar cand timpul este destinat celui mic, cel mare trebuie implicat in activitatile fata de cel mic , ca sa se simta si el valorizat. Pentru a evita supraresponsabilizarea copiiilor este de dorit ca parintii sa-si asume responsabilitatile pe care le au si sa le comunice copiilor responsabilitatile pe care ei le au in calitate de frati, de copii si de membri ai familiei in care se dezvolta. Coeziunea familiei creeaza solidaritatea intre frati Familia este locul unde copiii isi pun bazele unei educatii morale si psihologice, unde isi formeaza primele repere in viata, primele modele de relationare si unde isi creaza prima impresie despre lume, prin atitudinea lor, parintii, dau contur mai departe comportamentelor celor mici.

Care sunt cauzele ecomprezisului/ enurezisului sau „constipatia cronica” ?

Tulburarile de eliminare apar la copiii care au probleme sa mearga la toaleta – pentru a urina sau a defeca. Desi nu este o situatie rara pentru copiii mici sa aiba „accidente”, poate deveni o problema daca apare mai frecvent de 3 ori pe luna, in special la copiii cu varsta peste 5 ani. Exista doua tipuri de tulburari de eliminare: enurezisul si encoprezisul: – encoprezisul reprezinta eliminarea scaunului in alte locuri in afara de toaleta, cum ar fi chilotei sau pe podea; acest comportament poate avea un scop sau nu – enurezisul reprezinta urinarea in alte locuri decat toaleta. Enurezisul care apare noaptea sau udarea patului, este cel mai frecvent tip de tulburare de eliminare. La fel ca si pentru encoprezis acesta poate avea un scop sau nu. Cat de frecvent este encoprezisul? Encoprezisul este destul de frecvent, desi multe cazuri nu sunt raportate datorita sentimentelor de rusine ale copilului sau ale parintilor. Se estimeaza ca intre 1,5 si 10% dintre copii au encoprezis. Afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete. In plus fata de eliminarea scaunului in locuri nepotrivite, copilul cu encoprezis poate avea si alte simptome: – lipsa apetitului – dureri abdominale – diaree – mancarimi in regiunea anala datorita scaunelor diareice frecvente – scaderea interesului pentru activitati fizice – retragerea din interactiunea cu parintii si prietenii – modificarea comportamentului datorat cresterii peristaltismului intestinal. Alte probleme asociate cu encoprezisul Un copil cu encoprezis prezinta risc pentru probleme emotionale si sociale legate de aceasta afectiune. Ei pot dezvolta probleme legate de stima de sine, pot deveni deprimati, se descurca greu la scoala si refuza sa socializeze cu alti copii, inclusiv refuza sa mearga la petreceri si la evenimente care implica ramasul peste noapte. Ridiculizarea de catre prieteni si critica din partea membrilor familiei adaugate stimei de sine scazute, pot contribui la izolarea sociala a copilului. Daca copilul nu dezvolta obiceiuri sanatoase pentru peristaltismul intestinal, ei pot suferi de constipatie cronica. Cauze Cel mai frecventa cauza a encoprezisului este constipatia cronica, inabilitatea de a elimina scaunul din intestin. Aceasta poate apare din mai multe motive, incluzand stresul, ingerarea unei cantitati insuficiente de apa (ceea ce face ca fecalele sa aiba consistenta crescuta si sa treaca mai greu prin intestin) sau o durere determinata de o leziune la nivelul anusului (orificiul de deschidere al rectului prin care se elimina scaunul). Cand un copil este constipat, se dezvolta o masa mare de fecale care destind rectul. Aceasta intindere a rectului determina o functionare precara a terminatiilor nervoase din zona rectului si copilul nu mai simte nevoia sa mearga la toaleta sau nu mai realizeaza cand iese scaunul. Masa de fecale poate deveni compactata – prea mare sau prea dura pentru a se elimina fara durere. In final, musculatura care tine fecalele in rect nu mai face fata. Desi masa mare si dura de fecale nu poate trece, se poate scurge o cantitate de lichid pe langa masa compactata determinand murdarirea lenjeriei. Factori care pot contribui la aparitia constipatiei: – dieta saraca in fibre – lipsa exercitiilor fizice – teama sau repulsia de a folosi toalete straine, cum ar fi cele publice – modificarea rutinei de toaleta; spre exemplu, cand copilul merge la scoala si exista un anumit program de folosire a toaletei. Alta cauza posibila a encoprezisului o reprezinta problemele fizice legate de peristaltismul intestinal. Un copil poate dezvolta encoprezis datorita fricii sau frustrarii legate de invatarea folosirii olitei sau toaletei. Evenimente stresante in viata copilului, cum ar fi o boala in familie au aparitia unui frate, pot contribui la aceasta tulburare. In unele cazuri, copilul refuza sistematic sa foloseasca toaleta. Diagnostic Daca sunt prezente simptome, medicul va incepe o evaluare prin obtinerea unui istoric medical complet si o examinare fizica. Medicul poate folosi anumite teste, cum ar fi radiografiile, pentru a elimina cauze posibile ale constipatiei, cum ar fi o afectiune a intestinului. Daca nu se identifica nici o afectare fizica medicul va pune diagnosticul pe baza simptomelor prezente si a obiceiurilor de defecatie. Tratament Scopul tratamentului este prevenirea aparitiei constipatiei. Educarea copilului si a familiei despre aceasta afectiune este, de asemeni, o parte importanta a tratamentului. Tratamentul incepe cu evacuarea oricaror urme de fecale ce ar putea fi compactate la nivelul colonului (intestinul gros). Urmatorul pas este incercarea de a mentine continutul intestinal moale si usor de eliminat. In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi obtinut prin modificarea dietei copilului, programarea de momente de-a lungul zilei in care copilul sa folosesca toaleta, incurajarea si rasplatirea schimbarilor in bine ale obiceiurilor de folosire a toaletei. In cazurile mai severe, medicul poate recomanda folosirea de laxative pentru a reduce constipatia. Psihoterapia (o forma de consiliere) poate fi folosita pentru a ajuta copilul sa treaca peste rusine, vinovatie sau stima de sine scazuta asociate cu aceasta tulburare. Evolutie Encoprezisul se amelioreaza odata cu cresterea copilului, desi problema poate apare si dispare pe parcursul mai multor ani. Cele mai bune rezultate apar cand sunt abordate in tratament toate aspectele: educational, comportamental si emotional. Copilul poate avea accidente ocazionale pana cand musculatura intestinala isi reia tonusul si controlul asupra miscarilor intestinale. Preventie Desi nu este posibila prevenirea encoprezisului, tratarea precoce, imediat ce au aparut simptomele, poate reduce aparita frustrarii si a problemelor emotionale, precum si a complicatiilor potentiale legate de aceasta afectiune. In plus, o atitudine pozitiva si rabdatoare cu copilul in timpul invatarii folosirii olitei si toaletei poate ajuta la prevenire aparitiei temerilor sau a sentimentelor negative legate de folosirea toaletei.

De ce cautam partenerul/a perfect/a?

Ne punem mereu intrebarea: unde este partenerul perfect? Oare exista?, de ce dorim sa-l facem perfect…? După magia începutului şi chinul încercărilor de a deveni omul pe care celălalt şi-l doreşte alături, lipsit de vlagă şi dezgustat de sacrificiile pe care le cere iubirea, cel de lângă tine va fi lovit de realitatea că ceea ce trăiţi în relaţia voastră tu e departe de a fi cel mai sublim sentiment care poate apărea între oameni. Va experimenta dezamăgirea, regretul, vinovăţia gândului de a-şi fi dorit să renunţe la sine pentru altul care nu l-a dorit aşa cum este şi ruşinea de a accepta să fie reconstruit din temelii pentru a îndeplini capriciile tale. Dacă îi vei transforma pe cei de lângă tine în proiectul „Fericirea perfectă”, nimeni nu îţi va rămâne alături. Nimănui nu îi place să ducă o existenţă constrânsă între „Aşa da” şi „Aşa nu”, să îşi calculeze fiecare pas la centimetru pentru a nu depăşi barierele răbdării celui de lângă el şi să treacă prin viaţă camuflat în ceea ce nu este. Iar dacă tu eşti cel care îţi doreşti să îl schimbi pe cel de lângă tine, intreba-te de ce vrei să faci asta. Încearcă, mai degrabă, să găseşti în tine răspunsul la întrebarea de ce te-ai implicat într-o relaţie cu un om pe care nu îl poţi accepta, de ce ţi-ai propus ca în loc să laşi că curgă iubirea, să încerci să o tranformi, să o controlezi, să faci din ceea izvorul multumilor tale. De ce rămâi alături de un om care nu te satisface pe toate planurile şi de ce te îmbeţi cu iluzia că în ziua în care îi vei termina de şlefuit personalitatea, vei obţine opera perfectă. Încearcă, aşadar, să afli de ce îţi proiectezi fericirea în viitor şi laşi responsabilitatea dobândirii ei în alte mâini decât ale tale. Nemulţumit de tine însuţi şi nefericit odată ce conştientizezi că nu îţi poţi schimba viaţa din doi timpi şi trei mişcări, arunci toate frustrările pe care le ai în braţele celuilalt. Fugi de propria realitate, uitând că schimbarea începe din tine şi nu din alţii. Încerci să-l schimbi pe el, în speranţa că în ziua când va deveni „aşa cum trebuie” tu vei fi fericit, iarar atunci vei avea relaţia perfectă, iubirea perfectă, şi nimic nu vă va putea de jos de pe norişorul fericirii. Dar cu cât te străduieşti mai mult, căderea voastră se va face de la o înălţime ameţitoare. Pariul pe care îl faci odată intrat într-o relaţie este dacă vei putea trece sau nu graniţele îndrăgostirii. Oricine poate diviniza o imagine perfectă, dar ireală, însă îţi trebuie empatism pentru a-l înţelege pe celălalt, înţelegere pentru a-i accepta defectele şi curaj pentru a i le arata pe ale tale. Orice relaţie începe cu adevărat abia după ridicarea cortinei. Iubirea are drum liber să apară pe scenă odată ce te-ai împăcat cu ideea că omul de lângă tine nu va întruchipa niciodată perfecţiunea şi eşti dispus să îi vezi defectele la lumina clară a zilei, să faci cunoştinţă cu ele şi să le tolerezi. Veţi funcţiona bine împreună atunci când veţi învăţa să convieţuiţi unul cu defectele celuilalt şi vă veţi arăta fără teamă unul altuia neliniştile, imperfecţiunile, complexele, ştiind că veţi primi înapoi înţelegere şi acceptare. Îndrăgostirea e uşoară: înseamnă orbire, nebunie, pasiune, fluturi în stomac, dar iubirea cere mai multe: ea vrea asumarea realităţii, fidelitate, angajament, bunăvoinţă şi munca. Multă muncă. Dar dacă nu poţi face asta în relaţia în care te afli, s-ar putea să fii în cea greşită. Dacă îţi doreşti constant că cel de lângă tine să fie ALTFEL, poate că el ar trebui să fie ALTUL. Dacă ţi-e dor de perfecţiunea începuturilor şi resimţi dezamăgirea trezirii la realitate, este posibil că diferenţele dintre aşteptările tale şi posibilităţile lui să fie prea mari. Nu poţi trece peste ele? Treci mai departe. Altfel, veţi suferi amândoi: tu pentru că îţi doreşti mai mult, iar celălalt pentru că nu are de unde oferi. Cantonarea în relaţia greşită doar te va ţine pe loc, lăsând-o pe cea corectă să treacă pe lângă tine. Nu încerca să-l schimbi şi să-l transformi în idealul visurilor tale, căci dacă prin absurd se întâmplă asta, vei avea surpriza să îţi lipsească omul de care te-ai indragostit. Nimeni nu o să-ţi rămână prea mult timp alături atunci când îi arăţi prin tot ceea ce faci că sunt părţi ale fiinţei lui pe care le respingi, care nu te fac fericit, pe care ţi-ai dori să le vezi schimbate sau îmbunătăţite. Desigur, se va conforma în asemenea condiţii pentru o perioadă, când orbit de frumuseţea începutului va accepta şi vei accepta ideea că prin puterea dragostei oamenii pot deveni alţii, dar eu zic ca mai bine fii pregătit oricând pentru un duş rece. Adevărul este că oricâtă iubire ai pune la masa negocierilor, vei pierde întotdeauna, atâta timp cât nu vei înţelege că pe oameni nu îi poţi schimba, tot ce poţi face este să îi iubeşti. Vei pierde întotdeauna atâta timp cât vei uita că oamenii caută înţelegere şi afecţiune, că dincolo de exarcerbarea calităţilor pe care o încercăm la începuturile oricărei relaţii, vine momentul în care ne dorim cu toţii să dăm cortina la o parte şi să fim iubiţi pentru ceea ce suntem. Sigur că în iubire folosim fără excepţie şi aproape inconştient foloasele minciunii, încercând să îi arătăm fiinţei iubite toate calităţile şi uitând de defecte, încercând să părem mai buni, mai frumoşi ca oricare alţii. Dar după o vreme devine obositor să încerci să fii altcineva, să te lupţi cu tine însuţi pentru a te ridica la înălţimea partenerului, şi mai ales e dureros să realizezi că nu îi eşti de ajuns celui pentru care ţi-ai dori să fii totul. Permite-i celui de lângă tine să rămână el însuşi.

Viata in cuplu: placere sau frustrare?

1. Cum se explica faptul ca la inceputul oricarei relatii, apetitul sexual este crescut in cazul ambilor parteneri? Nevoile umane sunt primare si de ordin superior. Nevoia fiziologica sexuala (asigura procreerea) face parte din prima categorie, alaturi de nevoia de hrana, apa, de caldura, de somn. Exista doua zicale conform carora “cine se aseamana se aduna” si “contrariile se atrag”. Este greu sa ramai rational cand ai atat de multa nevoie de atentie, mangaieri, cuvinte care sa te faca sa te simti din nou important pentru cineva si cand ai prilejul sa daruiesti din prea-plinul inimii. Hormonii o iau la trap… endorfinele sunt in crestere vertiginoasa, influentati de starea de fericire data de acest sentiment special – te simti adolescent, capabil de aproape orice sacrificiu pentru a-l face fericit pe celalalt. Evident ca atractia creste, indragostirea iti da aripi sa visezi, sa creezi scenarii minunate alaturi de EL/EA. Indragostirea este intr-adevar un moment magic care face ca libidoul sa creasca. Daca insa exista doar atractie sexuala in absenta suportului afectiv, atunci vorbim strict de o nevoie fiziologica. Momentul inceputului este adesea invaluit in magie. Fiecare dintre parteneri vine in relatie cu sperante, cu credinta ca el/ea poate fi ACELA/ACEEA. Este magia lui AICI si ACUM, cand toate emotiile, gandurile sunt indreptate catre celalalt. Fiecare are o disponibilitate mare pentru a cuceri, se intrece pe sine insusi in a impresiona, a straluci la capacitate maxima. Simturile sunt in alerta maxima – ai sentimentul ca saruta asa cum iti place, ca miroase atat de apetisant, ca stie sa mangaie asa cum iti doreai, face si spune ce asteptai. Apare comunicarea non-verbala, empatia, chiar sincronicitati si telepatie, totul devine special. Avem tendinta sa atribuim celuilalt calitati pe care ni le dorim de fapt la el/ea. Vedem mai degraba calitatile decat defectele si din dorinta de a impresiona, facem cu mare usurinta si altruism lucruri pe care de obicei nu le faceam. Softul este abia reinstalat, nevirusat, asa incat ne permite sa il folosim la capacitate/viteza maxima si totul pare firesc sa fie asa. Ati remarcat cum se privesc in ochi doi indragostiti ? Nimic in jurul lor nu mai conteaza. Totul este magnetism si magie, traire interioara si pasiune. Iti trebuie atat de putin sa te simti fericit, sa te infiori de placere – doar pentru ca i-ai auzit vocea, la ideea ca va veti reintalni in weekend (desi mai sunt 5 zile), ori ca ti-a trimis un mesaj de noapte-buna. 2. Este fireasca acea perioada in care cei doi din cuplu isi « domolesc » cheful pentru sex, fara insa a fi lipsiti complet de viata sexuala, ci pur si simplu raresc activitatea sexuala ? Dragostea pasionala se manifesta frecvent ca un foc care arde intens. Se spune ca acest foc dureaza de la cateva luni pana la aproximativ doi ani. Deziluzia este cu atat mai mare cu cat consideram ca aceast ingredient picant este esential pentru trainicia relatiei. Aceasta perioada o putem compara cu o investitie : daca nu investesti, nu ai de unde cheltui si daca nu ai grija cum manageriezi, nu ai profit. Desigur ca devreme ce relatia trece la un alt nivel, apare relaxarea datorata sigurantei capatate, nevoia de apartenenta fiind implinita, apar proiecte noi care necesita atentie, timp si cheltuiala suplimentara. Starea de indragostire se transforma in iubire, care este mai asezata si desi focurile de artificii se vad mai rar, este presarata cu alt tip de satisfactii specifice de convietuire in doi. Apar responsabilitati suplimentare – aranjatul in casa, facturi marite, cumparaturi mai dese, sarcini ce ne solicita si ne obosesc, iar daca nu suntem atenti si uitam sa ne focalizam pe aspectele pozitive ale relatiei, ne fac sa ne simtim nemultumiti si irascibili. 3. Care sunt cauzele ce pot conduce la diminuarea libidoului, atat in cazul unei femei, cat si a barbatului ? Dupa disparitia vrajii, ramanem noi insine, fata in fata cu realitatea. Unul dintre motivele cu o pondere destul de mare in ce priveste retragerea de pe scena erotica este AMAGIREA. Ne facem iluzii cu privire la relatie, la persoana de langa noi, scenarii nerealiste dar care implinesc niste nevoi interioare, despre care celalalt nu are habar la inceput. Viata ne readuce la un moment dat cu picioarele pe pamant si constatam ca incepem sa formulam reprosuri la adresa celuilalt, cum ca nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre. Cauza dezamagirii este in principal amagirea. Excluzand cauzele de natura medicala, alte motive ale diminuarii libidoului pot fi : prejudecatile (placerea traita ca pacat), inhibitiile sexuale, infidelitatea partenerului, teama de o sarcina nedorita, anxietatea de performanta, teama de esec, solicitarile presante ale partenerului, comunicare insuficienta intre cei doi, culpabilitatea (o relatie extraconjugala), stingerea atractiei fata de partener, depresie, anxietate, aspecte ce tin de igiena personala, gelozia exagerata, aparitia copiilor si a solicitarilor suplimentare etc. Atunci cand relatia ajunge o corvoada si nemultumirile depasesc ca si pondere beneficiile relatieii, apar semnale de alarma. Daca la inceput iti facea placere sa ii trimiti mesaje de dragoste, iar acum ii verifici telefonul cautand dupa eventuale dovezi care sa iti confirme banuieli, trebuie vazut unde este problema. 4. Se poate vorbi despre existenta unui libido « normal » ? Normalitatea si in aceasta privinta este relativa. Normal este asa cum cei doi parteneri se simt bine ca frecventa si calitate a actului sexual. Nu exista o reteta standard pentru toate cuplurile. Scaderea atractiaei sexuale este influentata si de factori precum lipsa timpului efectiv in anumite perioade, lipsa spatiului intim unde sa se desfasoare intalnirea, starea fizica/psihica a partenerilor. La toti acesti factori se pot gasi solutii printr-o buna comunicare si intelegere. Fiecare dintre noi suntem fiinte unice si functionam dupa un ritm propriu. Acesta poate fi ajustat la nevoie – mai rapid sau mai temperat. 5. Diferentele la nivelul libidoului dintre parteneri pot duce la destramarea cuplului ? Asa cum spuneam, sunt perioade si perioade in viata oricarui cuplu. Este important cum se trece peste ele si cum sunt percepute de fiecare. Daca refuzul unuia dintre parteneri desi pare justificat si firesc pentru unul, e perceput ca moft sau refuz cu atac la orgoliul celuilalt (e lezat in feminitate/masculinitate), atunci sigur ca poate duce la destramarea cuplului. Este util sa privim dinamica cuplului in ansamblu – cu bune si cu rele si sa nu ne focalizam doar pe ceea ce nu merge. Daca exista o relatie deschisa, bazata pe sentimente profunde si intelegere, intotdeauna obstacolele sunt trecute cu mai multa usurinta. Daca unul dintre parteneri simte nevoia sa faca dragoste mai des decat celalalt, fie se negociaza o frecventa mai rezonabila pentru amandoi, fie se recurge uneori la autosatisfacere, cu credinta ca lucrul acesta aduce beneficii pentru amandoi. Cei doi sunt mai puternici impreuna pentru ca fac o echipa buna. Daca insa fiecare asteapta doar sa primeasca, fara sa daruiasca cel putin in aceeasi masura, atunci balanta este inclinata mai mult intr-o parte si trebuie reechilibrata. De obicei o persoana autorizata, specializata pe probleme de cuplu, neimplicata, poate oferi mai mult suport decat o prietena/un prieten, un membru din familie in astfel de situatii. 6. Ce are de facut fiecare dintre parteneri atunci cand se confrunta cu aceasta problema ? (unul dintre ei il acuza pe celalalt ca isi doreste prea mult/putin sex). Ce solutie/sfat s-ar recomanda ? Este firesc sa existe diferente de apetit sexual in anumite momente sau chiar ca si potential personal. Se spune ca felul cum obisnuim sa mancam dezvaluie despre noi felul in care facem dragoste – inghitim aproape nemestecat, ori savuram fiecare inghititura, plescaim ori mancam tacticos, ne uitam la televizor in timp ce mancam ori suntem cu totul acolo si facem ritualul mesei… Nu putem vorbi de sexualitate fara prefixul « psiho », deoarece in aceasta ecuatie creierul este organul care are rolul principal. Plecand de la zicala conform careia « atitudinea influenteaza aptitudinea », putem invata lucruri noi care sa ne fie folositoare. Nimeni nu se naste invatat. Chiar si aceasta aptitudine se invata printr-o atitudine corecta referitoare la educatia sexuala. - Un aspect foarte important este comunicarea, intelegerea. E necesar ca fiecare dintre cei doi sa se simta confortabil in cuplu. O buna comunicare rezolva foarte multe aspecte nedorite. Putem pune intrebari directe sau indirecte in functie de personalitatea partenerului. Daca este deschis si dezinhibat – « cum preferi ? », iar daca este mai timid, mai neincrezator in abilitatile sale erotice, intrebari indirecte « am vazut un documentar in care spuneau ca pozitia X are efecte magice… » - E necesar de asemenea suportul si deschiderea celuilalt pentru rezolvarea oricarei probleme. In aceasta privinta, cei doi pot recurge la mici ajutoare exterioare : vizionarea de materiale cu continut erotic educative/recreative, propunerea de jocuri cu tenta sexuala, incurajarea dialogului in timpul ori dupa actul amoros (e bine, ce-ti place, ce ti-ai dori, ce nu am mai facut de mult si ti-ar placea) ori pur si simplu descoperi singur descifrand limbajul trupului, in cazul unui partener mai inhibat, ce ai putea face pentru a-i produce mai multa placere. Este important de asemenea, felul cum este adresata o cerinta: fara reprosuri, fara acuze, formulata in nume propriu : « mi-ar placea… nu stiu cum ar fi daca… ce ai zice sa… ». Un eventual act sexual in cursul serii, se poate anunta inca de dimineata – aluzii, remarci cu conotatie, mesaje cu continut incitant, gesturi, atingeri, glumite. - Pastrarea misterului trecutului personal – dezvaluirea despre sine atat cat este necesar si constructiv pentru relatie, pastrarea unui spatiu personal unde te poti reincarca, timp petrecut doar cu noi insine pentru obiceiuri personale (bai cu spuma, citit, fitness, intalniri cu prieteni dragi) – in masura in care exista reciprocitate si celalalt nu este deranjat de micile noastre tabieturi. - Spontaneitate (hai sa luam pranzul la mare/munte, hai sa facem baie impreuna, astazi am placerea sa-ti fac masaj!). Obisnuinta este considerata moartea pasiunii. Exersam constant pentru a nu ne pierdem calitatile de seducator, de a ne face permanent dorit, de a fi mereu atent la aspectul personal, indiferent de provocarile vietii. Sa cream cat mai des un ambient cu lumanarele parfumate, muzica placuta, desuuri incitante, miscari senzuale/ferme pe placul partenerului dar care nu fac rabat de la propria personalitate, cine romantice, explorarea unor senzatii/pozitii noi. Sa traim bucuria, placerea de a fi impreuna cu celalalt. - Un psihic echilibrat si o imagine de sine pozitiva sunt ingrediente care garanteaza succesul in aproape orice directie, ori acestea pot fi mentinute printr-o grija constanta asupra starii noastre de bine interior. Daca nu suntem bine cu noi insine, nu avem ce oferi celuilalt, ori folosim din rezervele personale. - Sa ne reamintim permanent ca este aceeasi persoana de la inceput cand era mult-dorita, mult-visata, sa ne reamintim calitatile pe care le-am apreciat atunci cand nu intervenise spiritul critic, sa pastram un echilibru intre judecarea cu sufletul si cu mintea, iar aceasta ne va scuti de multe neplaceri pe viitor. Ne putem abandona in bratele fiintei iubite, lasand mintea undeva suspendata, traind doar la nivel de simtire. Lasam tot ce e nefolositor la usa si ne permitem placerea de a fi doar cu persoana iubita, fara ganduri obsesive, framantari, tensiuni. Scopul unui act sexual este abandonarea propriei persoane si satisfacerea celuilalt (regula reciproca). Se spune ca nu exista bucurie mai mare decat de a-l vedea fericit pe cel iubit.