joi, 30 ianuarie 2014

Cum combatem stresul, sase pasi eficienti.

Stiati ca in timp ce va gandesti ce sa faci in situatiile tensionate, organismul se pune in functiune pentru a raspunde? Bataile inimii se accelereaza, presiunea sangelui creste, respiratia se inteteste, transpiratia se accentueaza si digestia incetineste. Aflati in ce masura puteti combate aceste reactii in fata stresului prin sport, meditatie si exercitii respiratorii. Practicarea unei actiuni fizice oboseste hormonii stresului. Daca ramai nemiscat in fata unui birou sau intr-o masina, trebuind sa faci fata unei situatii tensionate, substantele chimice caracteristice stresului raman in sange. Din cauza acestui lucru, durerile de cap si anxietatea nu intazie sa apara. In anumite situatii stresul se acumuleaza intr-o asemenea masura incat un incident minor poate declansa o adevarata criza. Descopera care sunt acele lucruri ce se afla in conexiune directa cu stresul. Care sunt simptomele fizice ale stresului? Principalele simptome fizice ale stresului constau in: palpitatii; ameteli; pierderea apetitului culinar sau, din contra, accentuarea lui; probleme digestive; dureri de dinti; insomnii; dificultati de respiratie; manifestarea balbaielii sau inregistrarea unui vorbit prea rapid, lipsit de articulatiile adecvate; stare accentuata de oboseala; infectii frecvente; reducerea apetitului sexual. Cum iti afecteaza stresul comportamentul? Sentimentul de tristete care apare in urma stresului se manifesta prin aparitia depresiei, anxietatii, atacurilor de panica, pesimismului si a insatisfactiei. Stresul te poate transforma intr-o persoana mai greu de suportat din cauza irascibilitatii si ostilitatii. Randamentul de la locul de munca este de asemenea afectat - devii uituc, letargic si inapt pentru a te concentra asupra problemelor. Te poate imbolnavi stresul? Factorii stresori nu produc direct nici o boala, insa sunt responsabili pentru agravarea anumitor stari precum alergiile, astmul, migrenele, sindromul colonului iritabil, eczemele, psoriazisul. De asemea, contribuie la marirea presiunii arteriale si favorizeaza aparitia afectiunilor cardio-vasculare. De aceea, este important sa iei masuri impotriva stresului. Iata-le pe cele mai simple dintre acestea: 1. Intervieveaza-te! Descrie-ti situatiile in care ai observat ca devii foarte anxios. Cauta sa descoperi care au fost motivele ce te-au determinat sa actionezi atat de neglijent. Noteaza-ti motivele pro si contra pentru a sti ce optiuni ai in momentul in care va trebui sa te confrunti cu o situatie asemanatoare. 2. Aplica exercitiile respiratorii! Incetinirea respiratiei la nivelul diafragmei este una dintre cele mai eficiente metode pentru a combate stresul. Calmeaza-ti si controleaza-ti respiratia prin cateva inspirari adanci, urmate de expirari pe gura. Reintoarce-te la respiratia normala si apoi repeta exercitiul. Daca situatia continua sa fie tensionata, ridica umerii si spune-ti "Nu are cum sa mearga rau". 3. 15 minute pentru sanatate Ai citit de nenumarate ori, dar ai pus in practica vreodata? Aplicand metodele de relaxare, tensiunea arteriala scade, ritmul respiratiei, al metabolismului si al inimii se incetineste, oferind corpului tau posibilitatea de a-si recapata echilibrul. Exercitiul nu-ti ia mai mult de 15 minute. Intinde-te pe spate pe un pat tare. Tine mainile pe langa corp, inchide ochii si respira adanc pentru a elibera tensiunea. Indeparteaza tensiunea acumulata in picioare, maini si gat. Fii constient de relaxarea care se produce la nivelul musculaturii corpului. Cand ai terminat, deschide usor ochii si intinde-te. 4. Metode pentru a controla stresul Urmatoarele tehnici te ajuta sa controlezi cat mai eficient stresul: • Meditatia - presupune relaxarea fizica. Aseaza-te confortabil pe un pat sau pe un scaun, inchide ochii si relaxeaza-te. Focalizeaza-ti gandurile asupra unui obiect; respira adnanc de 4 ori, vizualizand mental o imagine precum o floare sau o lumanare, in timp ce repeti cuvinte precum "pace" , "relaxare", "liniste". • Vizualizarea - Imagineaza-ti o scena in detaliu, adulmeca aromele, savureaza zgomotele. Repeta-ti fraze afirmative precum "Ma simt imapacata cu mine insami". Inainte de orice eveniment tensionat, vizualizeaza tabloul care te linisteste. Apoi, gandeste-te la situatia incordata si imagineaza-ti cum vei solutiona problema. • Meditatia activa - Concentreaza-ti atentia asupra tuturor lucrurilor pe care le faci, chiar daca e vorba de prepararea meselor sau de rezolvarea unui deadline. Focalizeaza-te pe momentele de maxima tensiune, fara sa-ti faci griji privind trecutul sau viitorul. 5. Nu uita de sport! Exercitiile te ajuta sa indepartezi hormonii stresului din sange si stimuleaza eliberarea endorfinelor (hormonii fericirii). Opteaza pentru un program moderat de activitate fizica timp de minim 20 de minute pe zi. Efectueaza o activitate aerobica de 3 sau 5 ori pe saptamana. 6. Ce sa bei? Renunta la consumul excesiv de cafea. Este indicat sa recurgi cat mai des la ceaiurile din plate precum busuiocul, teiul, trandafirul, cedru, salvia sau levantica. Nu uita de apa - bea cel putin 8 pahare de apa pe zi.

joi, 16 ianuarie 2014

Cum sa ai o relatie de cuplu, casnicie longeviva?

Cuplul reprezinta inainte de toate o relatie in doi in care fiecare vine cu individualitatea si istoria personala. Succesul depinde desigur de felul in care partenerul vibreaza si raspunde la emotiile celuilalt, dar si de modul in care partenerii comunica intre ei. O relatie este ca un dans: nici unul dintre parteneri nu este bun sau rau in totalitate, lucrurile nu sunt doar in alb si negru, iar daca acest lucru este salutar, pentru ca altfel ar aparea plictiseala, exista si reversul, adica diferentele pot duce la divergente, la neintelegeri. Aceste diferente pot perturba echilibrul cuplului si pentru asta este necesar ca fiecare sa-si asume partea de responsabilitate pentru cele petrecute. Sa incetam a-l mai invinui pe celalat, dar si sa ne protejam limitele personale, astfel incat sa avem o relatie sincera si sanatoasa. Cand suntem indragostiti, ne asteptam ca partenerul sa ne citeasca gandurile, sa stie tot fara ca noi sa spunem ceva, iar daca nu se intampla sau nu poate sa o faca, avem tendinta sa dam vina pe partener, spunand ca nu ne mai iubeste sau ca relatia s-a racit. Insa, ambii trebuie sa aiba grija de relatie, dar si de propriile lor nevoi. Astfel, fiecare isi va mentine identitatea si nu va fi produsul a ceea ce doreste celalat. Cheia unei relatii stabile in cuplu o reprezinta comunicarea Iar aceasta nu inseamna doar exprimarea unui gand sau a unui sentiment. Trebuie insa sa fim siguri si ca am gasit modul cel mai bun de a exprima ce avem de spus. Bineinteles ca nu putem vorbi de o comunicare comuna tuturor cuplurilor, ca un tipar universal. Comun este doar faptul ca putem asemui ceea ce ar trebui sa se intample intre cei doi cu un drum cu doua sensuri ce presupune si reciprocitate. A comunica implica nu numai a spune celuilalt despre noi, dar si a asculta. Pe langa a-ti transmite propria parere, a comunica inseamna si sa stii sa asculti, adica sa fii atent la ce ti se spune. Daca suntem absorbiti cu totul de ideea obtinerii unui raspuns imediat si nu-l mai putem asculta pe celalalt cu obiectivitate, inseamna ca nu putem comunica. Doar il bombardam pe celalalt cu cuvinte, ignorandu-l, transformandu-l intr-un sac in care punem ce nu putem duce. Ascultarea nu este doar: a auzi ce spune, a percepe cum se simte si ce simte despre lucrul respectiv, inseamna disponibilitate de a intelege ce se intampla cu partenerul in momentul respectiv. Este un proces in care il luam in considerare pe cel de langa noi, bineinteles, fara a ne pierde din vedere pe noi. Presupune mult efort si disponibilitate, insa, in acelasi timp, se bazeaza pe iubire si nu are cum sa nu duca la un rezultat pozitiv ce dezvolta si consolideaza relatia. Partenerul de cuplu trebuie sa fie cel mai bun prieten, cu care sa poti discuta practic orice, sa-ti faca placere sa petreceti multe ore impreuna si sa te simti in largul tau cand esti in compania lui. Pentru a mentine vie relatia si a nu o paste pericolul monotoniei, la fel de important este sa invatam sa cultivam relatia cu mesaje positive. De exemplu, cand partenerul se poarta frumos, fa si tu la fel! Asa vei intari acest comportament si vei evita sa distrugi – sa tai din radacina ce este hranitor relatiei. Aprecierea calitatilor partenerului ajuta ca acestea sa sporeasca si sa creasca rezistenta cuplului. Tandretea este o alta forma de comunicare, nonverbala, ce vine sa intareasca comunicarea in cuplu - e ca o raza de soare care topeste ghiata. Cand doi oameni se iubesc reciproc, se cere satisfa-cerea dorintelor si nevoilor profunde ale amandurora. Daca doar unul este recompensat, inseamna ca acesta este stapanul, iar celalalt — servitorul. A nu ne comunica nevoile de teama ca vom fi criticati, sanctionati sau neintelesi, si din dorinta de a nu provoca un conflict, conduce la devitalizarea si stingerea relatiei de cuplu, pentru ca este lipsita de singurul mijloc eficient de a rezolva problemele cu care se confrunta, indiferent care ar fi acestea, dar si de a construi intimitatea dorita. Comunicarea nu face decit sa sporeasca increderea in cuplu, marind astfel sansa la o viata lunga in doi. Totodata, inseamna disponibilitate de a sti sa cerem, sa daruim, sa primim si sa refuzam. Inseamna a hrani relatia permanent, inseamna drumul drept catre inima celuilalt. Psiholog, psihoterapeut, consilier,logoped: Simona Hint tel 0740054037 Oradea.

marți, 7 ianuarie 2014

De ce copilul meu este agresiv?

Un copil devine violent din diverse motive si il putem dezvata prin exemplul personal. Deoarece la varste fragede, din cauza ca nu stapaneste foarte bine limbajul, copilul comunica mai ales prin mijloace fizice de exprimare, unii specialisti sunt de parere ca agresivitatea este un comportament normal pentru copilul pana la varsta de 4 ani. Parintii trebuie sa cunoasca etapele de dezvoltare normala ale prichindelului lor, pentru a-si putea da seama daca o tulburare se inscrie intr-un comportament corelat cu varsta lui sau este cazul sa se adreseze unui specialist. Copilul poate reactiona in diverse moduri intr-o anumita imprejurare, inclusiv prin agresivitate. Oricarui copil i se poate intampla sa rupa o jucarie sau sa isi mai loveasca un coleg. Ce este agresivitate? In general, specialisti definesc agresivitatea ca fiind o reactie la un stimul din realitatea de zi cu zi, care pe copil il frustreaza si il dezamageste. In acel moment, micutul raspunde prin violenta. Uneori, si faptul ca inca mai face pipi pe el sau in pat, la o varsta la care lucrul acesta nu mai e normal sa se intample, este tot un soi de agresivitate orientata catre el insusi, refulata, inhibata, care nu se poate manifesta din diverse motive. Cand copilul devine agresiv Cazurile frecvent intalnite sunt acelea de opozitie, de comportament ceva mai obraznic. Copilul are mai multa energie, poate fi chiar si rasfatat, iar daca mediul in care traieste este extrem de tolerant, asta poate duce la agresivitate. Stresul vietii de adult se rasfrange si asupra copilului. Chiar daca avem un comportament exemplar fata de cel mic, chiar daca suntem parinti minunati, dar in cadrul familiei exista situatii tensionate, atunci copilul in mod sigur va fi afectat. Adultii sunt uneori nervosi, stresati. Indicat este sa nu supunem copilul la situatii de acest gen, pentru ca au efecte negative serioase asupra dezvoltarii lor psihice. Un mediu familial in care certurile sunt frecvente, violenta copilului devine « normala », adica explicabila. Copilul face ceea ce vede acasa si asta este educatia care i se ofera. El deschide ochii si invata sa traiasca intr-un mediu agresiv si, evident, si el se va comporta la fel in continuare. Divortul parintilor reprezinta una dintre situatiile dramatizante pe care copilul le poate trai. Intrucat rata divorturilor este din ce in ce mai mare, foarte multi copii provin din familii dezorganizate. Modalitatea prin care adultii depasesc perioada de divort se rasfrange asupra micutului. Potrivit unei statistici, intr-o familie in care mariajul este caracterizat prin certuri, tensiuni, insatisfactie reciproca, criticism, ostilitate si lipsa de caldura, copiii au o probabilitate mult mai mare sa dezvolte tulburari psihice. Exista insa si situatii cand agresivitatea nu mai este normala. Cand agresivitatea trebuie sa ne puna un semn de intrebare: Reactia de tip violent care survine in urma unui eveniment neplacut dureaza o perioada scurta de timp, daca nu este incurajata de parinti. Exista situatii in care copilul isi iese mai des din fire, dar nu este suficient pentru a putea spune ca este vorba de o tulburare semnificativa care sa necesite interventia specialistului. Daca insa observam la micut un comportament deosebit de agresiv, care persista mai mult de trei luni si care nu este justificat in niciun fel de ceea ce se intampla in mediul lui social sau familial, atunci e cazul sa ne adresam unui psiholog. Pentru a stabili diagnosticul, este suficient ca micutul sa prezinte simultan patru din cele opt simptome: 1. adesea isi iese din fire, 2. adesea se cearta cu adultii, 3. adesea refuza sau sfideaza regulile stabilite de parinti, 4. adesea ii sacaie pe ceilalti, 5. adesea ii invinovateste pe ceilalti pentru greselile lui, 6. se supara si se infurie cu usurinta pe ceilalti, 7. este furios si nelinistit aproape tot timpul, 8. este nemultumit tot timpul. Parintii au un motiv de ingrijorare in cazul in care comportamentul de acest gen este frecvent si mai grav decat la ceilalti copii de varsta micutului lor. Cum intervenim in modificarea comportamentului agesiv: Exemplul personal. Metoda cea mai eficienta prin care putem educa copilul sa scape de obiceiurile rele este aceea e exemplului personal: tata sau mama nu scuipa, nu musca, nu isi bate prietenii. Micutul trebuie sa inteleaga faptul ca violenta nu este buna, nu este acceptata social. Rabdare si intelegere. Parintii ar trebui sa incerce sa patrunda in lumea copilului si sa inteleaga ce se intampla cu el, pentru ca nu toate manifestarile care par anormale tin de patologie, iar singurul remediu bun pentru tulburarile copilului este mediul familial si capacitatea de intelegere a parintilor. Este esential sa nu raspundem la agresivitate cu agresivitate, ci prin exemplul personal, cu blandete si stapanire de sine. Coerenta. Foarte multi specialisti sunt de parere ca nu metodele de recompensa si de pedeapsa sunt eficiente pe termen lung, ci atitudinea coerenta si ferma a parintelui. Este deosebit de important ca intreaga familie sa aiba acelasi mod de educare a copilului. Daca mama spune «nu», tata trebuie sa fie si el de acord cu mama. In caz contrar, nu mai exista coerenta, iar micutul va invata sa speculeze orice comportament al parintilor. Ajutorul specialistului. Parintii aflati in perioada de divort e bine sa se adreseze unui specialist. Adultii au nevoie de sprijinul si suportul cuiva care nu este implicat in situatie, nu este tensionat, este obiectiv si cel mai important, care poate linisti copilul. Este de preferat o terapie de tip familial. Esential este ca ambii parinti sa cada de comun acord in ceea ce priveste apelarea la un specialist. Si terapia de cuplu este o solutie daca este luata in calcul in momentul in care apar discutiile. Este bine de stiut ca o terapie de cuplu nu rezolva neaparat situatia. Rolul terapiei este sa ajute ca lucrurile sa decurga intr-un mod amiabil. Apelarea la un psihoterapeut este importanta pentru copil, tinand cont de faptul ca semnele de tulburare nu apar imediat, ci dupa o perioada de timp. Psiholog, psihoterapeut,logoped Oradea, Simona Hint tel:0740054037