Ce este astenia de primavara, cum apare si cum se trateaza?

stenia de primavara este resimtita de organism ca oboseala cronica si slabiciune si afecteaza atat sfera fizica , cat si sfera psihica (intelectuala). Spune-i STOP inainte sa te bucure si cu cateva kilograme in plus. Astenia de primavara este o suferinta aproape inevitabila. Toti suportam efectele epuizarii fizice si psihice, dar primavara simptomele se acutizeaza. Principalul simptom, senzatia de oboseala care anunta ca organismul si-a epuizat resursele de energie. In mod particular astenia de primavara este o afectiune sezoniera, Astenia este o tulburare afectiva de scurta durata, care apare, de regula, cam in aceeasi perioada din an, cu urmatoarele simptome: tristete, anxietate, iritabilitate, pierderea interesului pentru activitati de rutina, pierdea capacitatii de concentrare. Se manifesta in special la persoanele cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani, insa, uneori, a fost observata si la copii si adolescenti. Cauzele aparitiei asteniei de primavara Specialistii sunt de parere ca nu exista cauze clare ale asteniei de primavara, ci este vorba despre o influenta negativa a mai multor factori, atat interni, cat si externi. Asadar, iata care sunt factorii care pot declansa astenia de primavara: – diferentele mari de temperatura resimtite la trecerea de la iarna la primavara; – efortul de adaptare al organismului la variatiile de temperatura; – suprasolicitarile nervoase de la inceput de sezon; – lipsa razelor de soare; – iarna lunga; – lipsa exercitiilor fizice; – carenta de vitamine si minerale din cauza alimentatiei nepotrivite (consumul predominant de carne in timpul iernii, in defavoarea fructelor si a legumelor proaspete); – eforturile fizice sau intelectuale la nivele care depasesc posibilitatile individuale de rezistenta; – deshidratarea; – stresul; – depresia; – dereglarile hormonale; – racelile si gripa. Simptomele asteniei de primavara Cele mai frecvente simptome care indica faptul ca te confrunti cu astenia de primavara sunt: – stare permanenta de oboseala fizica si psihica; – somnolenta; – lipsa de concentrare; – lipsa de energie; – melancolie; – tulburari ale somnului manifestate prin dificultati de adormire, somn agitat si superficial; – stari de nervozitate; – migrene si ameteli; – stari de apatie si depresie; – stari de nervozitate, disconfort, anxietate; – sensibilitate excesiva; – pierderea interesului chiar si pentru activitatile care altatdata erau o placere; – lipsa tonusului muscular; – tremuraturi ale membrelor. Simptomele asteniei nu sunt grave si in mod normal trec de la sine in aproximativ doua-trei saptamani. Totusi, daca simptomele persista sau se agraveaza, este indicat sa consulti un psihoterapeut pentru a evita instalarea depresiei. Diagnosticul asteniei de primavara Vremea capricioasa din timpul primaverii, precum si modificarile de temperatura si presiune ne afecteaza atat starea fizica, cat si starea sufleteasca. Cadem prada depresiilor, obosim mai repede, simtim nevoia sa dormim continuu, ne scade capacitatea de lucru intelectual si fizic, comunicam mai putin si simtim ca cel mai bine ne este in confortul propriei case, unde ne putem izola si odihni in voie. Toate aceste stari duc la un singur diagnostic: astenia de primavara. Tratarea asteniei de primavara Deoarece astenia de primavara nu reprezinta o boala, nu exista un tratament concret care sa poata fi urmat de fiecare persoana care suspecteaza ca sufera de pe urma ei. In schimb, pentru a preveni instalarea asteniei sau pentru a o combate, incearca sa combini diferite remedii naturale care iti vor ajuta organismul sa treaca mai usor peste aceasta perioada dificila. 1. Fa miscare in aer liber Miscarea si exercitiile fizice in aer liber sunt un remediu excelent impotriva asteniei, deoarece relaxeaza atat corpul, cat si mintea. Atat plimbarile in aer liber, mersul pe jos, cu rolele sau cu bicicleta, cat si exercitiile de fitness pot ajuta foarte mult la fortificarea organismului. Asadar, profita de zilele frumoase si calduroase de primavara si incarca-ti bateriile cu energia necesara. 2. Mananca sanatos Pentru a combate starea de moleseala si oboseala incearca sa consumi cat mai multe fructe si legume proaspete, bogate in vitaminele A, B, C, D sau E si minerale, prcum fier, calciu, magneziu si potasiu. Acestea te vor umple de energie si iti vor mentine organismul sanatos. Printre alimentele care te pot ajuta sa tratezi astenia de primavara se numara urzicile, salata verde, spanacul, loboda si ridichile, legume care au efect antianemic si care intaresc organismul si sistemul imunitar. 3. Odihneste-te suficient Somnul este un remediu ideal pentru a combate astenia de primavara. Incearca sa te culci la o ora potrivita si sa dormi cel putin 7-8 ore pe noapte. Daca intampini dificultati de adormire sau ai un somn agitat, inainte de culcare incearca sa bei o cana de ceai din plante sau un pahar de lapte. De asemenea, masajele cu uleiuri aromate sau baile cu infuzii fac minuni in cazul tuburarilor de somn si al starilor de oboseala. 4. Nu uita de lucrurile care te fac fericita Fie ca este vorba despre filmul preferat, o plimbare in parc, o excursie la munte sau achizitonarea unui anumit obiect, nu uita sa faci lucrurile care iti plac si care iti aduc zambetul pe buze. Desi simti ca ti-ai pierdut interesul pentru aceste lucruri care altadata te incantau, incearca sa te mobilizezi si sa iti ocupi timpul cu activitati care te fac fericita pentru a iesi din starea de melancolie in care te poate arunca astenia de primavara. Schimbarea anotimpurilor duce de multe ori la instalarea asteniei de primavara. Aceasta poate fi cauzata atat de factorilor externi, precum variatiile de temperatura sau carentele de vitamine si minerale, cat si de factori interni, precum dereglarile hormonale, stresul sau deshidratarea. Pentru a iesi mai usor din starile de nervozitate, disconfort si oboseala provocate de astenia de primavara, incearca sa combini miscarea in aer liber cu o alimentatie sanatoasa si o gandire pozitiva, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Mami cand esti obosita si suparata- ce simti oare?

Din grija exagerata a zile de maine, din cauza “vitezei” si a stresului cotidian, ajungem sa petrecem tot mai putin timp cu copiii nostri. “Ma trezesc dimineata, fara vlaga, dar totusi agitata, pun repede de o cafea, intre timp o trezesc pe cea mica sa o pregatesc pentru gradi, sotul imi spune din baie sa ma grabesc cu mancarea…reusesc sa ne rezolv pe toti si in scurt timp sa iesim pe usa. Spre seara, acasa, epuizata dupa o zi infernala la munca, las fetita sa se joace cat pregatesc eu ceva rapid de mancare pana vine tati…imi aduc aminte ca trebuie sa platim gradinita, ratele si intretinerea, dar banii ne intra abia peste doua saptamani…ajung in bucatarie si pe aragaz gasesc cafeaua de dimineata neatinsa, uitasem complet de ea. Imi reamintesc de zilele cand nu trebuia sa imi fac atatea griji. Sunt fericita cu viata mea de acum, dar totusi un sentiment de neliniste nu imi da pace. Expresia mea faciala, oricat as incerca sa imi lipesc un zambet permanent pe fata pentru copil, imi tradeaza starea. Iar asta mica tocmai acum s-a gasit sa se agite pe langa mine cu cerintele ei. O trimit inapoi sa se joace, sa ma lase se fac mancarea…incepe sa planga…” Cate dintre mamici nu au macar o astfel de zi, in care sunt atat de solicitate si fizic si psihic incat rabdarea lor este pusa serios pe butuci? Si cate nu isi cearta copilul atunci cand acesta face o criza fix in momentele lor dificile? Ei bine, exact aceste momente dificile pe care le traieste parintele sunt pentru copil de maxima importanta. Copilul crede ca tot ce se intampla in jurul lui are legatura cu el. Are nevoia constanta de a-i fi validate actiunile si de a fi valorizat, asigurandu-se astfel de iubirea parintelui. Este stiut faptul ca judecata rationala apartine adultilor, desi uneori suntem luati prin surprindere de logica impecabila a prichindeilor nostri. Dar cat e mic, copilul se ghideaza dupa principii predominant emotionale, iar rationamentele lui sunt de tip cauza-efect. El nu stie ce sunt alea rate, intretineri, servicii solicitante s.a.m.d. El stie doar ca tu esti trista (unul din primele sentimente pe care invata sa le diferentieze) si ca atunci cand esti trista el are de suferit: este fie neglijat, fie certat. Unii copii in astfel de cazuri se agita, ca fetita din exemplul de mai sus, incercand sa capteze atentia mamei parca exact in ideea de a verifica daca mamica ei este suparata pe ea sau nu. Daca i se raspunde ca in exemplul dat, atunci sentimentele fetitei devin contradictorii, deoarece ea intelege ca este de vina pentru supararea mamei. Alti copii pot prelua starea parintelui si stau cat mai cuminti intr-un loc, incercati de o stare de anxietate, pana in momentul in care primesc un semn de afectiune de la parinte. In acelasi timp mai sunt si copiii care sufera cot la cot cu parintele, ei fiind cei care vin si cauta apropierea parintelui pentru a-i oferi alinarea de care are nevoie. Oricat de mic ar fi copilul tau, explica-i ca atunci cand esti suparata- nu este din cauza lui, si asigural-l de iubirea ta prin suficienta recompensa afectiva. Trebuie sa stie ca mami il iubeste tot timpul, fie ca este vesela, fie ca este trista. Confirmarea iubirii nu este un moft, ci o nevoie a celui mic, care este foarte importanta in dezvoltarea lor emotionala. Cateva sfaturi: – spunei copilul ca-l iubesti frecvent – incerca sa nu-l repezesti cand tu esti prinsa cu diferite treburi – explica-l exact ce faci tu acolo – nu-l repezi sau alunga- copii cat sunt de mici inteleg – incerca sa-l implici in activitatile tale- se va simti important si ii va creste si stima de sine Copiii au nevoie si de atentia noastra la fel ca si de dragoste si grija pe care le-o purtam ” Investiti in copiii vostri si timp”

Cum sa ne dezvoltam abilitatile practice-harnicia la copii?

Studiile arată că un copil învaţă în numeroase feluri despre relaţiile de familie şi modul în care familia lui funcţionează şi că una dintre modalităţile de bază prin care învaţă este să se implice în treburile casnice. Când copiii contribuie la viaţa de familie se simt competenţi şi responsabili, în plus împărţirea treburilor gospodăreşti are avantajul de a reduce stresul în viaţa de familie. Implicarea copiilor în activităţile casnice ajuta familia să funcţioneze mai bine ca un întreg. Cum să îi implici şi motivezi pe copii Secretul stă în a le cere ajutorul, arătând apreciere atunci că îl oferă, pe măsură vârstei lor, evident. O responsabilitate care este prea dificilă pentru un copil poate fi frustrantă sau chiar periculoasă, dar există şi şanse să se plictisească dacă este prea uşoară pentru el. Chiar şi copiii mici pot să înceapă să ajute, dacă ştii să alegi o serie de responsabilităţi pliate pe vârsta şi puterea lor. Poţi începe cu sarcini simple, cum ar fi strânsul jucăriilor. Copii se vor simţi importanţi întrucât contribuţia lor te va ajuta pe tine. Este de asemenea important să te gândeşti la sarcini care se integrează într-un proiect ce implică toţi membrii familiei, cum ar fi, spre exemplu, aşezatul mesei. Este suficient pentru a le dezvolta un sentiment de responsabilitate şi pentru a-i face să simtă că fac parte dintr-o familie. Bani de buzunar? Cercetătorii cred că e mai bine să nu oferi stimulente, cum ar fi bani de buzunar, pentru îndeplinirea unei sarcini din gospodărie. Încearcă, în schimb, să oferi recompense afective, motivându-i cu o îmbrăţişare şi cu recunoştinţă. Sarcini pentru diferite vârste Copiii pot ajuta în casă în mai multe moduri. De exemplu, ei pot pur şi simplu să se joace afară dacă adulţii au de făcut ceva important la care ei nu pot contribui. Unele familii pretind copiilor mai mari să aibă grijă de cei mai mici: să îi distreze, să aibă grijă de ei, să se joace cu ei etc. Iată câteva idei pentru copii de diferite vârste: Un copil de 2-3 ani poate să: • Strângă jucăriile şi cărţile. • Pună hainele la locul lor. • Stabilească locurile la masă. Un copil de 4-5 ani va fi încântat să: • Aranjeze masa. • Te ajute la gătit, sub supraveghere. • Aranjeze hainele curate în grămezi pentru fiecare membru de familie, gata pentru a fi împachetate. • Te ajute la cumpărături şi să pună alimentele în coş. • Contribuie la întinsul rufelor. Pentru un copil de 6-8 ani este potrivit să: • Ude plantele. • Aibă grijă ca animalului de companie să nu îi lipsească apa şi mâncarea. • Îţi ofere ajutor la muncă în grădină, sub supraveghere. • Cureţe chiuveta în baie. • Şteargă scaunele în bucătărie. • Întindă rufe. • Împacheteze hainele curate şi uscate. • Aşeze tacâmurile şi vesela în dulap. • Şteargă praful. • Ducă gunoiul. • Să îţi ofere ajutor cu pregătirea şi servirea mesei, sub supraveghere. Indiferent ca ai o familie numeroasa sau sunteti numai voi trei, activitatile din casa trebuie impartite intre voi pentru ca lucrurile sa mearga bine Nicio persoana nu ar trebui sa isi asume sau sa fie facuta responsabila pentru toate treburile casnice. Aici includem si persoanele casnice, fie ca este vorba de mama sau de tata, pentru ca oricine merita si are nevoie de ajutor. Sarcinile casnice trebuie impartite intre toti membrii familiei, in functie de abilitatile lor de a le face. In plus, si foarte important, a face treburile casei impreuna, ca o echipa, favorizeaza unitatea familiei si, de ce nu?, cresterea increderii in sine, mai ales cand este vorba de copil. A lucra impreuna pentru acelasi obiectiv mai dezvolta si responsabilitatea unuia fata de ceilalti. Se creeaza sentimentul de „acasa” pentru toti membrii familiei. Dar oricat de echilibrat am vrea sa impartim treburile casnice intre membrii familiei, ceva tot va fi „nedrept” pentru unul/unii dintre ei, de aceea nu trebuie sa uitam de principiul rotatiei activitatilor. Psiholog, logoped, psihoterapet Oradea Simona Hint tel 0740054037

Ce este psihoterapie de cuplu sau consilierea maritala?

In orice tip de relatie, avem de-a face cu trei entitati: cele doua persoane plus relatia. In terapia de cuplu sau consilierea maritala ne concentram in special pe dinamica relatiei si pe contributia fiecaruia la aceasta, cu alte cuvinte in ce fel cei doi actioneaza astfel incat relatia functioneaza sau nu. Unul din punctele sensibile ale unei relatii il constituie gestionarea diferentelor intre cei doi parteneri si pastrarea personalitatii fiecaruia in relatie; a fi in relatie concomitent cu a fi o persoana separata. Cele mai multe casatorii sau relatii, nu sunt perfecte. Fiecare persoana aduce intr-o relatie, ideile sale, propriile valori si opinii, si o istorie personala ,care nu se potrivesc intotdeauna cu ale partenerului. Aceste diferente nu inseamna neaparat ca relatia dumneavoastra trebuie sa duca la conflict. Pentru ca ,dimpotriva, diferentele pot fi complementare – stiti cum se spune: contrariile se atrag. Aceste diferente pot ajuta, de asemenea, pe oameni sa inteleaga, sa respecte si sa accepte puncte de vedere opuse si culturi diferite De multe ori problemele in relatie sunt legate de comunicare, cu efect la trei nivele, care sunt si ingredientele de baza ale unui cuplu functional: • Preocuparea (grija) pentru celalalt (de ex: acordarea suportului afectiv partenerului cand acesta are nevoie) • Apropiere, intimitate (comunicarea afectiva, emotionala) • Compatibilitate in ce priveste valorile personale De asemenea avem diverse nevoi “relationale”, de satisfacerea carora depinde foarte mult functionalitatea relatiei; printre aceste nevoi sunt nevoia de a ne simti in securitate, de a fi apreciati, de a avea impact asupra celuilalt, de a avea initiativa, de a exprima iubirea. Un cuplu este ca un organism viu care evolueaza si trece prin diverse stadii, care implica probleme specifice, dar si prin situatii de criza, cum ar fi: nasterea unui copil, infidelitatea unui partener, boala, somaj, etc. Terapia de cuplu ii ajuta pe cei doi sa-si identifice dinamica si blocajele, cum contribuie fiecare la problema existenta si asumarea responsabilitatii (dat fiind ca foarte frecvent partenerii se acuza reciproc, celalalt fiind “problema”), si la stabilirea unui plan in care ei se angajeaza pentru ca relatia sa se schimbe in sensul pe care si-l doresc. Sunt si situatii in care terapia de cuplu ii poate ajuta pe cei doi sa constientizeze faptul ca nu doresc sa continue relatia si sa le ofere suportul pentru a o finaliza. In cadrul sedintelor de psihoterapie a cuplului pot fi abordate o gama larga de probleme cu care se pot confrunta partenerii de cuplu, iar interventia terapeutica vizeaza printre altele :  dezvoltarea abilitatilor necesare construirii si mentinerii unei relatii bazate pe incredere, respect reciproc si egalitate;  imbunatatirea abilitatilor de comunicare in cuplu (ascultarea activa aplicata membrilor cuplului);  reconstruirea relatiei intime;  rezolvarea problemelor legate de infidelitate, precum si de valorile si principiile cuplului;  incurajarea partenerilor pentru schimbarile necesare functionarii in cuplu;  initierea unui program care sa ajute la rezolvarea conflictelor in cuplu;  rezolvarea unor disfunctii sexuale psihogene, feminine si masculine (frigiditate, vaginism, dispareunie, disfunctie erectila, ejaculare precoce, impotenta psihogena);  rezolvarea problemelor legate de identitatea sexuala. Beneficiile psihoterapiei de cuplu : • cresterea flexibilitatii si a sigurantei partenerilor in cadrul cuplului; • invatarea unei maniere eficiente de a gestiona conflictele; • cresterea disponibilitatii la cooperare in cuplu; • cresterea transparentei in comunicare; • clarificarea mesajelor comunicate in cadrul cuplului; • cresterea functionalitatii cuplului; • imbunatatirea manierei de interactiune intre partenerii de cuplu.

Ce este fericirea?

Nimic nu e mai important decat fericirea, dar va-ti intrebat vreodata ce este aceasta? Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept “o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti.” Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor”. (Barbey d’Aurevilly) Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior. De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire. Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare. Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire. Fericirea am putea imparti in doua categorii: fericirea de bilant, adica analiza noasta si perceptia noastra asupra starii de bine, de fapt a vietii, a traiului de zi cu zi (ex: familia, implinirile profesionale, copii, parinti, prieteni, conditia zilnica etc) fiind si o fericire durabila, controlabila, si fericirea ca si emotie, de moment , clipele spontane care ne fac fericiti (ex:primirea unui cadou,aflarea unui vesti bune), intitulandu-se fericire spontana care este mai putin durabila , adica de monent ( bucuria). Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea. Ce putem face daca vrem sa fim fericiti? • Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial. • Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin. • Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati. • Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil. • Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie. • Sa” gradinarim” fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat. • Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea. • Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi. • Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica. • Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam. • Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti. 10 citate despre fericire: 1. Trebuie să râzi înainte de a fi fericit, de teama că vei muri fără să fi râs vreodată. Jean de la Bruyere 2. Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni si a cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. Platon 3. Noi căutăm cu toții fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa stiind confuz ca au una pe undeva. Voltaire 4. Nefericirea este pretutindenea, dar si fericirea de asemenea. Voltaire 5. Ferice de noi ca nu suntem prea fericiți. Voltaire 6. Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit nici nefericit, ci pur si simplu viu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea. George Bernard Shaw 7. Daca s-ar sadi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare. Jules Renard 8. E un lucru atat de obisnuit pentru un om sa nu fie fericit si atat de important faptul ca tot ce e un bine e cumparat cu mii de necazuri, incat o treaba care se face usor devine suspecta. Jean de la Bruyere 9. Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. Goethe 10. Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tasneasca nefericirea. Balzac Psiholog, logoped, psihoterapeut Oradea Simona Hint tel:0740054037

Cum ne invatam copiii sa faca diferanta intre durerea fizica si durere emotionala?

Copiii nostri plâng deseori de dureri, și este dificil să știm dacă există motive de îngrijorare.Cauza dureri poate fi : simptome somatice sau simptome psihosomatice. Simptomele fizice sau somatice reprezinta o conditie medicala generala , iar simptomele psihosomatice reflecta starea psihica a noastra manifestandu-se prin durere somatica sau fizica. Manifestarile simptomele psihosomatice la copii sunt asemanatoare cu cele fizice, sub forma de durere care au loc în organism. Câteva exemple comune sunt: dureri de cap, dureri de stomac, disconfort gastro-intestinal, lipsa poftei de mancare, insomnie, mictiune frecventa etc Copii cu tulburari psihosomatice sunt evaluati din punct de vedere medical , iar in urma investigatiilor medicale, le este confirmat, " din punct de vedere medical copilul este clinic sanatos" Din păcate, părinții, de obicei, încearcă să evalueze problemele medicale și să ia o decizie bazată pe un spectru fizic, excluzand o posibiba tulburare psihosomatica.Cu toate acestea, copiii care au probleme emoționale și comportamentale manifesta acelasi simptome,dar sunt de multe ori ignorate. Cu toate acestea, în cazul în care aceste probleme medicale sunt nefondate-lipsa unui diagnostic: „ Copilul dv este din punct de vedere clinic sanatos”,ne putem pune un semn de intrebare :”Oare nu sunt tulburari psihosomatice?”, Copiii nu au capacitatea de a-și exprima verbal sentimentele și emoțiile lor până la 11 sau 12 de ani. Prin urmare, atunci când se simt efectele unei emoție intern și nu se poate identifica ca o problemă fizică a lor,ci mai degraba ca o exprimare a emotiilor traite sub forma de durere: Ex: dureri de cap, burta, stari de voma, mictiuni frecvente, diaree, Ca adulti, atunci cand simtim "fluturi in stomac", noi știm ce înseamnă aceasta senzație. Putem face diferenta intre durere fizica si emotionala. Pentru un copil, acesta este diferit și incomod și se simte similar cu o durere de stomac din cauza gripei. Prin urmare, în orice moment un copil se simte nervos, "mă doare burtica" este un răspuns valabil. Cum putem ajuta copiii noștri să înțeleagă ce sunt cu aceste simptome, care este diferenta intre ele?. Ca si parinte trebuie sa fim atentii la alte indicii ale copiilor. Cum plange? Cand plange? , care este conjunctura in care plange, se întâmplă în mod constant în anumite locuri sau anumite evenimente specifice (școală, vizită , gradinita etc)? De asemenea, puteți observa un ton al vocii sau schimbarea expresiei faciale asociate cu plânsul (furia, frica, tristete, etc)? De aceea este foarte important sa dezvoltam copiilor nostri si vocabularul emotional, Multi copii de varsta prescolara si scolara raspund la intrebarea: "Cum te-ai simtit?" cu raspunsuri de genul "Rau" sau "Bine". Aceste raspunsuri sunt un indicator al saraciei vocabularului referitor la emotii. Este foarte important ca dvs., parintii, sa discutati cu copiii dvs. despre felul in care se simt intr-o anumita situatie sau despre emotiile pe care le-au experientiat pe parcursul zilei. Suparare, mirare, enervare, furie, bucurie, entuziasm, frica, spaima, ingrijorare, uimire sunt termeni care trebuie sa existe in vocabularul copiilor astfel incat ei sa poata exprima cat mai adecvat ceea ce simt. Puteti discuta cu copiii despre durerea emotionala si despre durerea fizica, ajutandu-i pe copii sa faca diferenta intre acestea. De asemenea, puteti vorbi despre diverse situatii in care persoane diferite traiesc emotii diferite desi sunt confruntate cu acceasi situatie (de ex. cand Ionel il loveste pe Adi, Ionel poate simti furie, Adi poate simti frica, parintii lui Ionel ingrijorare si nemultumire iar parintii lui Adi pot simti mila si indignare). De asemenea, v-ati putea reintoarce la joc, alaturi de copilul dvs.: sa identificati impreuna emotiile unui personaj din poveste, sa cautati in reviste oameni care exprima o anumita emotie, sa mimati trairea unor emotii, sa identificati aspecte paraverbale (tonul vocii), nonverbale (expresia intiparita pe fata) si posturale (pozitia corpului) ale diverselor emotii. Este foarte important pentru copii sa-si poata identifica singuri propriile emotii, aceasta ducand la o mai buna exprimare a ceea ce simt emotional si fizic. Daca simptomele psihosomatice persista apelati la specialisti:Psiholog , logoped psihoterapeut Simona Hint Oradea tel 0740054037

Cum ajutam copii sa treaca peste divort?

Un climat familial in care apar anumite disensiuni intre parinti, certuri, neintelegeri sau in care se instaleaza tacere, sugerand aparitia unei rupturi, este perceput de catre copil ca o traire de angoasa si anxietate, ca o teama a unui potential pericol. Ca urmare, desi parintii evita sa aduca problemele lor in fata copilului, incearca sa ii ascunda aceste situatii, nu ii spun ce se intampla, copilul resimte din plin tensiunea si atmosfera incarcata din familie.Tensiunea din fata unui divort al parintilor nu se transmite numai prin cuvinte, ci este adesea perceputa ca gesturi, ca schimbari ce apar in viata de pana atunci a familiei, ca disparitie a unor ritualuri cotidiene, ca dispozitie si reactii ale membrilor familiei. Copiii sunt foarte atenti si sensibili la toate aceste schimbari care apar si adesea ne surprind cu exactitatea observatiilor lor privind starea unuia dintre parinti. Iata care sunt cele mai pregnante si intense efecte ale divortului asupra copiilor: Confuzia A sti ca se intampla ceva, dar sa nu iti spuna nimeni exact despre ce e vorba, sperand ca o sa te prinzi singur pe parcurs poate fi extrem de ambiguu si de greu de suportat. Pentru copil, a afla devine o preocupare si in lipsa unor informatii certe, isi va construi propriul scenariu cu privire la motivul pentru care in familia lui se produce o schimbare, au loc conflicte, unul din parinti se muta de acasa sau se muta in alta camera din casa. Vinovatia Atunci cand asista la discutii aprinse sau cand simt ca ceva nu este in regula intre parintii lor, copiii isi atribuie in dese randuri vinovatia, considerandu-se chiar el motivul pentru care se intampla acest lucru, chiar daca in realitate nu este adevarat. Se gandesc ca au fost “rai”, ca nu s-au comportat cum trebuie, ca au dezamagit sau ca parintii s-au suparat pe ei. Un moment extrem de dificil este acela in care copilul va fi pus sa aleaga intre cei doi parinti. Oricate argumente i s-ar da in favorarea unuia sau altuia, el nu poate imparti dragostea lui in doua si nu se poate imparti intre cei doi. Incertitudinea Familia este garantul stabilitatii si securitatii copilului. In momentul in care au loc schimbari, intregul univers al copilului se clatina si uneori ii este dificil sa integreze aceste schimbari. Exista o serie de schimbari care il vor induce in eroare: • unul din parinti nu va mai locui permanent cu el; • se vor muta in alta casa; • poate fi mutat la o alta scoala; • se poate muta in alt oras; • va avea alti prieteni; • va avea alti colegi; • poate aparea un partener nou in viata parintelui cu care locuieste etc. Furia Expresie a suferintei si neputintei, furia apare ca singura modalitate de manifestare si de descarcare a trairilor si sentimentelor amestecate. Ea ppoate fi indreptata catre: • ambii parinti; • catre parintele considerat “vinovat”; • poate fi deplasata catre membrii ai familiei (bunici, veri, frati); • sau din afara familiei (prieteni, colegi, educatoare, persoane straine). Tristetea Tristetea este o alta expresie a suferintei copilului, tristetea poate lua diferite forme: • o retragere a copilului din social; • lipsa de a mai participa; • de a se mai implica; • apatie; • plans facil; • o crestere a sensibilitatii si iritabilitatii; • o scadere a rezultatelor scolare; • aparitia unor imbolnaviri repetate sau stari de rau care nu au o cauza medicala, dar care pot fi puse in legatura cu climatul familial. Abandonul Plecarea unuia dintre parinti, disparitia lui din planul cotidian, din activitatile de zi cu zi facute impreuna, din obiceiurile intemeiate in timp confera copilului trairea starii de abandon. Ceea ce simte el este ca parintele pleaca definitiv, ca il va parasi pentru totdeauna, ca si cum ar fi murit, ca nu se va mai intoarce niciodata. Refuzul Incapacitatea de a accepta separarea este insotita adesea de refuzul copilului de a accepta ceea ce se intampla si de a se adapta noii realitati. Astfel, se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, vorbeste despre parinti ca si cum nu ar fi divortati, pastreaza la nivel de fantasma o familie asa cum si-a dorit-o el si o imagine ideala a parintilor care nu s-au separat. Pot aparea eforturi de a impaca cei doi parinti, opozitii si proteste vehemente cu privire la aparitia unor noi parteneri in viata parintilor. Agresivitatea Manifestarile violente ale copilului pot aparea atat in raport cu ceilalti, cat si in raport cu propria persoana.Copilul poate vorbi urat, poate lovi, strica sau se poate lovi in incercarea de a pune in act tensiunea si teama pe care o resimte. Agresivitatea este unul din primele simptome ale unui climat tensionat sau conflictual si una din primele modalitati ale copilului de a-si exprima suferinta. Cum ajutam copiii sa treaca peste divort? Este importanta pregatirea copilului pentru ceea ce urmeaza sa se intample. A-i comunica cum stau lucrurile, in ce situatie se afla relatia parintilor sai, ce hotarare au luat, de ce procedeaza asa o modalitate de a fi langa el si de a reduce posibilitatea aparitiei confuziei si scenariilor pe care si le va face in mintea lui. De asemenea, si a afla care este parerea lui si cum simte el ceea ce se intampla sunt lucruri esentiale pe care trebuie sa le faci pentru a fi alaturi de copil si a-l ajuta sa treaca mai usor peste. Iata lista de nevoi ale unui copil: – are nevoie de ambii parinti linga el, fiti siguri ca acesta primeste scrisori, telefoane, vizite dese de la celalalt parinte; cind acesta nu se implica in cresterea lui sau nu ii este permisa implicarea copilul se simte neimportant si neiubit cu adevarat – nu va certati in fata lui, incercati sa va intelegeti de dragul lui; ramineti la un acord comun fata de activitatile care implica copilul, cind va certati acesta simte ca a gresit cu ceva, ca el este vinovat – vrea dragoste de la amindoi si sa fie bucuros cit timp sta cu fiecare dintre voi; nu fiti gelos pe timpul petrecut cu celalalt parinte sau suparat cind copilul sta cu dumneavoastra; acesta va simti ca trebuie sa ia partea cuiva si sa iubeasca mai mult un parinte fata de celalalt – comunicati direct cu celalalt parinte, nu transformati copilul in mesager dintr-o parte in alta – cind vorbiti cu acesta despre celalalt parinte, spuneti doar lucruri dragute sau nu spuneti nimic; cind sunteti rautacios copilul crede ca trebuie sa va tina partea. Ce sa spuneti copilului: Cind vine vorba sa discutati cu copilul despre divort, multi parinti nu stiu ce sa spuna. Faceti discutia mai usoara pentru dumneavoastra si copil pregatindu-va inainte. Daca puteti anticipa intrebarile, ocupati-va de propriile frici din timp si planificati atent ce veti spune. Incercati sa abordati un ton empatic. Dati copilului o explicatie sincera dar si prietenoasa. Spuneti adevarul: Copiii dumneavoastra au tot dreptul sa srie de ce divortati, dar raspunsurile detaliate si lungi ii pot face confuzi. Alegeti ceva simplu si sincer cum ar fi: “Nu ne mai putem intelege”. Trebuie sa reamintiti copilului ca parintii si copiii nu se inteleg intotdeauna, dar nu vor inceta sa se iubeasca. Spuneti: “Te iubesc”: Cit de simplu ar suna, daca copilul va sti ca dragostea pentru el nu s-a schimbat va putea depasi mai bine separarea. Spuneti-le ca inca tineti la ei si ii veti ajuta in toate problemele. Evitati sa da-ti vina pe partener: Este important sa fiti sincer cu copiii, dar fara a fi critic la adresa celuilalt. Acest lucru poate fi dificil cind au existat evenimente dureroase, cum este infidelitatea, dar putina cu diplomatie puteti evita sa va jucati de-a vinovatul. Cita informatie sa impartasiti: In general copiii mici au nevoie de mai putine detalii, trebuie sa alegeti cit de mult sa ii spuneti. Ginditi-va bine cum il vor afecta anumite informatii. Spuneti copiilor despre modificarile din viata lor, scoala, activitati dar nu ii coplesiti cu detalii. Indiferent cit de mult sau putin decideti sa spuneti copiilor, amintiti-va ca informatiile trebuie sa fie adevarate. Ajutati-va copilul sa-si exprime emotiile: Ascultati ceea ce simte copilul. Indepartati-i temerile, neintelegerile si aratati-i dragoste neconditionata. Copilul trebuie sa stie ca dragostea voastra este neconditionata. Ajutati-i sa gaseasca cuvinte pentru emotiile lor. Este normal ca acestia sa gaseasca dificil sa-si exprime sentimentele. Lasati-i sa stie ca indiferent ce vor spune este OK. Daca nu vor impartasi aceste emotii cu dumneavoastra in timp le vor face fata mai greu. Clarificati neintelegerile: Multi copii cred ca este cumva vina lor pentru divort, poate certurile cu parintii, notele rele sau problemele lor. Repetati de ce ati ales sa divortati. Copiii par sa inteleaga intr-o zi si in urmatoarea sa fie nesiguri. Fiti rabdatori cu ei si reasigurati-i de cite ori este nevoie ca ambii parinti vor continua sa il iubeasca si ca nu sunt responsabili pentru divort. Aratati dragoste copilului: Copiii au o capacitate remarcabila de a se vindeca atunci cind au sustinerea si dragostea de care au nevoie. Cuvintele, actiunile si capacitatea de a ramine constant sunt importante in viata copilului. Spuneti copilului ca, indiferent de circumstantele fizice ale familiei, acestia vor continua sa aiba relatii sanatoase si iubitoare cu ambii parinti. Apropierea fizica sub forma imbratisarilor, batailor pe umar sau simpla proximitate au o putere uimitoare de a reasigura copilul de dragostea dumneavoastra. Confortul rutinelor: Beneficiul programelor si a organizarii este bine cunoscut pentru copiii mici, iar multi parinti nu realizeaza ca si cei mai mari apreciaza rutina. Copiii se simt in siguranta cind stiu ce ii asteapta. Stiind asta chiar si cind schimba casa, ora mesei este urmata de un dus si apoi temele, de exemplu, linistind mintea copilului. Mentinerea rutinei inseamna si continuarea regulilor, premiilor si a disciplinei. Rezistati tentatiei de a alinta copiii in timpul divortului permitindu-le sa incalce regulile. Intelegeti-va cu fostul partener: Conflictele intre parinti – separati sau nu – pot fi foarte daunatoare pentru copii. Evitati sa puneti copilul in mijlocul certii sau sa il faceti sa creada ca trebuie sa aleaga pe unul dintre voi. Nu va certati in fata lui, chiar daca este la telefon, evitati sa discutati despre obiceiurile urite ale fostului cu copilul. Nu permiteti copilului sa devina confidentii adultilor: In timp ce copiii sunt motivati sa-si faca parintii sa se simta bine in timpul divortului, nu sunt indeajuns de maturi totusi sa joace un astfel de rol. Parintii care gresesc si se destainuiesc copiilor ii pot usor coplesi lasindu-le sentimente de anxietate, furie, depresie, lipsa controlului si imposibilitatea de a discuta despre aceste sentimente pentru a nu-si supara mai mult parintii. Parintii suparati trebuie sa-si gaseaca confidenti adulti adecvati (terapeuti, prieteni, familie). Iluzia reimpacarii: Copiii vor crede mereu ca pot sa va reimpace. Vor incerca chiar sa faca acest lucru posibil. Vor incerca sa fie foarte cuminti, sa ia note mari, sa respecte regulile pentru a fi o familie din nou. Vor manipula situatiile pentru ca cei doi parinti sa se intilneasca si sa discute. Vor sabota noua relatie. Dumneavoastra si celalalt parinte trebuie sa luati aceasta responsabilitate imaginata de pe umerii copiilor. Va trebui sa explicate de multe, multe ori ca divortul este permanent. Nu va folositi copii drept spioni: Vreti sa stiti ceva despre fostul partener, descoperiti singur. Cerind unui copil sa spioneze il pune pe acesta in mijloc si dezvolta sentimente de responsabilitate pentru starea de bine a parintelui. Nu restrictionati vizitele pentru a-l pedepsi pe celalalt parinte: Un copil trebuie sa aiba contacte regulate cu ambii parinti. Durerea pe care o simte din cauza absentei unui parinte nu se merita pentru a va satisfice dorinta de razbunare. Santajul copiilor: Frecvent copiii vor ameninta sau santaja sentimental parintii pentru a reuni. “Am sa fug de acasa” sau “Te urasc pentru toata viata”. Trebuie sa discutati serios cu copiii. Reactiile normale ale copilului la separari si divort: Unii copiii trec prin divort cu relativ putine probleme, in timp ce cu altii este mai dificil. Este normal pentru copil sa simta nenumarate emotii, dar timpul, dragoastea si reasigurarea ar trebui sa-l ajute sa se vindece. Daca copilul ramine coplesit ati putea avea nevoie de ajutor profesional. Psiholog, logoped, psihoterapeut Simona Hint Oradea tel 0740054037