tag:blogger.com,1999:blog-65337776354272104152024-03-14T04:55:51.100+02:00Cabinet Psihoterapie Oradea Simona Hint - tel: 0740054037Psihodiagnostic, consiliere, psihoterapie, logopedie Oradea,Str. Tuberozelor 19Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comBlogger40125tag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-174414509659432252018-02-21T12:07:00.000+02:002018-02-21T12:07:24.973+02:00In care etapa a iubirii ma aflu? Care sunt cele 5 fazeUn cuplu sănătos are la bază o iubire sănătoasă, care se bazează pe demnitatea umană, pe convingerea că o relație bună favorizează dezvoltarea potențialului uman, pe care îl și reafirmă. Iubirea sănătoasă se naște dintr-un sentiment valoros și vital, care nu poate fi corupt cu ușurință.
Vi s-a intamplat sa priviti cu incantare un cuplu de batranei care spun ca se iubesc si astazi la fel ca acum 50 de ani? Este intr-adevar o imagine rara, dar nu imposibila si, oricat de fericiti ar parea acei batranei, puteti fi siguri ca, de-a lungul vietii, relatia lor a trecut prin etape diverse, mai mult sau mai putin placute, carora insa le-au facut fata cu brio.
Succesul unei relatii sau a unei casnicii fericite se bazeaza pe o serie de valori acceptate de ambii parteneri, dar si pe cunoasterea dinamicii de cuplu. Identificarea etapelor pe care le parcurge o relatie, precum si intelegerea importantei acestora pentru viata in doi, face parte din efortul constient de a cladi o relatie sanatoasa. In general, un cuplu care ramane unit de-a lungul vietii, indiferent de cat de turbulenta sau armonioasa pare a fi relatia, trece prin cinci etape majore: faza romantica, trezirea la realitate, etapa de stabilitate, angajamentul si completarea ciclului vietii.
Majoritatea cuplurilor trec prin aceste etape in ordinea in care sunt listate si, inainte de a trece la etapa urmatoare, trebuie sa rezolve cu succes conflictele din etapa precedenta. Totodata, fiecare pereche are propria viteza de evolutie si se intampla de multe ori sa repete anumite faze sau sa oscileze intre etape.
Dar care sunt etapele prin care un cuplu se consolideaza? Cum apare si cum se contureaza emotiile si sentimentele ? Primele priviri, primele batai accelerate ale inimii, scantei , pasiune si emotie. Ne indragostim.
Stiati ca toate aceste etape ale unei relatii sunt in stransa concordanta cu nivelul dezvoltarii emotionale individuale?
Prima fază a unei relații este indrăgostirea, fază ce se asemănă cu stadiul simbiotic-fuzional al copilului mic. Această îndrăgostire conține- atracție fizică, dorință sexuală și acel ceva care deseori se verbalizează ca „ parcă îl/o cunosc de mult timp..”În această etapă , dragostea apare sub forma unui ideal, revărsat nu asupra persoanei reale , ci asupra a ceea ce se visează și se crede a fi celălalt.Psihanaliștii consideră ca a te îndrăgosti de cineva seamănă cu prima relație din viața omului, relația cu mama de simbioză totală.
După această etapă se poate să apară prima criză a cuplului și eventual destrămarea acestuia, pentru că unele persoane nu sunt capabile să iși vadă partenerul așa cum este și să treacă la o altă fază a relației.
Urmează alte etape ale cuplului, în funcție de modalitatea lor de a se comporta, în strânsă legătură cu modul în care ei au parcurs etapele de dezvoltare din copilărie.
Putem vorbi despre o relație de dependență, atunci când persoanele in cauză rămân fixate în acest stadiu și nu reușesc să se întrețină singure, material și afectiv, având mereu nevoie ca altcineva să le poarte de grijă.
Cei rămași în stadiul de contra-dependență, asemenea adolescenților care se răzvrătesc împotriva părinților, se vor comporta in relația de cuplu prin tendințe de luptă pentru putere, încercând să demonstreze cât de tari sunt ei. Se poate să existe dorințe contradictorii, care nu se negociază , ajungându-se la o ceartă continuă.
Persoanele fixate întrun stadiu de independență accentuată se tem de adevărata intimitate și consideră că nu au nevoie de nimeni pentru a le satisface dorințele. In cadrul unui cuplu se comportă distant și se ocupă mai mult de alte aspecte ale vieții lor decât de relația de cuplu.
În cazul centrării pe stadiul de interdependență și maturizare, persoana în cauză poate să se descurce singură, dar este capabilă și sa ceară ajutor când are nevoie, fără a se simți dependentă . În cadrul relației de cuplu pot fi independenți , negociind propriile nevoi, nevoile partenerului , ceea ce oferă și ceea ce primesc, astfel încât rolurile sa fie flexibile.O relație în această fază are doi parteneri care știu cine sunt, ce vor de la o relație , ce valori, vise, dorințe au, își asumă responsabilități, se angajează în și pentru relație. O astfel de relație de carcterizează prin calmitate și profunzime.
Indiferent de modul în care partenerii se comportă în cadrul cuplului, ei trebuie să țină cont că intr-o relație există trei factori- un partener, o parteneră și relația dintre ei.Cuplul nu se reduce la două entități, ideea de cuplu este îmbogățită prin apariția relației ca element viu, ale cărui nevoi trebuie satisfăcute , așa cum partenerii din relație au grijă individual de propriile nevoi.
Simona Hint Psiholog, Psihoterapeut , Oradea tel 0740054037
http://www.psychologies.com
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comStrada Tuberozelor, Oradea, Romania47.0573989 21.91872480000006447.056046900000005 21.916203300000063 47.0587509 21.921246300000064tag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-25180663863121281332018-02-21T12:01:00.000+02:002018-02-21T12:01:34.174+02:00Cum pot scapa de insomnii?Se întâmplă adesea ca toată ziua să visezi la momentul în care te vei aşeza seara în pat şi vei adormi. Şi totuşi, când faci acest lucri, pare că oboseala a dispărut. Stresul acumulat în fiecare zi face ca această dereglare să devină una dintre cele mai frecvente probleme ale oamenilor.
Dacă te numeri printre cei care trec prin astfel de experienţe, există anumite modalităţi prin care poţi scăpa de ele. Fiecare dintre următoarele 15 sfaturi s-a dovedit că poate ajuta pe oricine să obţină acel somn perfect pe care l-a visat şi, totodată, să se simtă revigorat şi plin de energie în dimineaţa următoare, notează greatist.com.
1. Mănâncă alimente cu un conţinut ridicat de magneziu. Cercetările arată că magneziul joacă un rol important în ceea ce priveşte capacitatea omului de a adormi şi de a dormi bine noaptea. Dacă ai probleme cu somnul, încearcă să consumi cât mai multe alimente bogate în magneziu, cum ar fi seminţele de dovleac, spanacul sau sfecla. De asemenea, magneziul poate fi luat şi din suplimentele medicamentoase, luate cu o aproximativ o jumătate de oră înainte de culcare.
2. Încearcă să dormi după-amiază. Între 10 şi 30 de minute de somn după prânz pot asigura un somn liniştitor în noaptea următoare. Dacă depăşim o jumătate de oră, riscăm să adormim profund şi să fim foarte posomorâţi şi fără chef tot restul zilei.
3. Foloseşte domitorul numai pentru somn şi relaxare. Patul din dormitor trebuie folosit numai pentru activităţile de seara, în niciun caz pentru muncă sau proiecte.
4. Temperatura aerului din dormitor trebuie să fie potrivită. În această cameră nu trebuie să fie nici prea cald, nici prea frig. Studiile arată că o temperatură dintre 15 şi 23 de grade este ideală. Extremele în ceea ce priveşte temperatura conduc la scăderea calităţii somnului.
5. Fă o baie caldă înainte de culcare. Acest obicei îţi ajută mintea să se relaxeze, iar creşterea şi scăderea temperaturii corpului induce senzaţia de somn.
6. Stabileşte-ţi o oră strictă de trezire dimineaţa. Dacă este bine să ne culcăm în fiecare seară la aceeaşi oră, atunci este de preferat să stabilim un program şi în ceea ce priveşte trezitul de dimineaţă.
7.Recuperează orele de somn pierdute. Ai stat treaz până târziu în ultimele nopţi? Culcă-te mai devreme cu cel puţin o oră ca să recuperezi somnul pierdut.
8. Nu sta în pat zvârcolindu-te dacă nu poţi adormi. Dacă stai în pat mai mult de 20 de minute şi totuşi nu reuşeşti să adormi, ridică-te şi fă ceva relaxant. Dacă vei continua să te gândeşti că nu te ia somnul, nu vei rezolva nimic, din contră, vei deveni şi mai irascibil.
9. În cazul în care iei un tratament, verifică dacă nu cumva acestea influenţează somnul. Mergi şi vorbeşte cu medicul tău. În cazul în care pastilele nu au fost prescrise de un medic, mergi la o consultaţie pentru a primi medicaţia corectă.
10.Nu mai ţine ceasul deşteptător lângă tine. Dacă obişnuieşti să ţii ceasul chiar în apropierea patului şi să auzi tot timpul ticăitul lui, asta ar putea avea un efect asupra calităţii somnului.
11. Foloseşte odorizante cu miros de lavandă. Mirosul de lavandă se pare că este un antidot pentru insomnie. Poţi încerca să foloseşti beţişoare parfumate cu lavandă sau uleiuri aromatizante.
12. Încearcă să-ţi relaxezi progresiv muşchii. Începe cu picioarele, încordând muşchii cât numeri până la cinci. Apoi relaxează-te. Fă aşa cu fiecare grupă de muşchi din corpul tău, până ajungi la cap. Meditaţia este, de asemenea, o cheie pentru obţinerea unui somn satisfăcător.
13. Evită „lumina albastră”. Acest tip de lumină este emis de majoritatea dispozitivelor electronice şi poate contribui la dereglările legate de somn. Ar trebui să nu mai ţinem telefoanele mobile şi celelalte dispozitive în apropierea patului.
14. Ieşi la aer. Expunerea la lumina solară ajută la reglarea ceasului biologic şi, odată cu asta, reglează obişnuinţele legate de somn.
15. Bea ceva cald înainte de culcare. Chiar dacă un pahar de lapte cald nu este dovedit că ar da senzaţia de somn, băuturile calde cu siguranţă te ajută să te relaxezi şi poate să-ţi simţi pleoapele puţin mai grele.
Psiholog ,psihoterapeut Simona Hint, Oradea tel: 0740054037
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comStrada Tuberozelor, Oradea, Romania47.0573989 21.91872480000006447.056046900000005 21.916203300000063 47.0587509 21.921246300000064tag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-32191000683727243082016-11-02T09:47:00.002+02:002016-11-02T09:47:42.790+02:00Astenia de toamna, cateva idei utile.A venit toamnă şi o dată cu ea începe să se facă resimţită şi astenia specifică acestei perioade. Stările de somnolenţă, oboseală, stresul, durerile de cap şi organismul slăbit sunt doar câteva dintre simptomele specifice anotimpului în curs.
Tristetea care apare in timpul lunilor de toamna poate fi apanajul unei boli numite astenie. Din cauza zilelor care se scurteaza, sistemul imunitar isi pierde din rezistenta si psihicul este afectat.
Asa ca daca suferiti constant de insomnie, depresie, lipsa de concentrare, fluctuatii de apetit, este posibil sa fie mai mult decat o stare trecatoare.
De regula, simptomele asteniei de toamna incep sa apara odata cu luna septembrie si se pot prelungi pana in perioada de iarna, lasandu-te fara energie si cu o stare de tristete apasatoare, latoate categoriile de varsta.
Ce-i drept, nu exista un examen clinic in urma caruia sa poata fi pus diagnosticul de astenie de toamna, insa psihologii si psihiatrii ii recunosc existenta.
Cauzele asteniei de toamna
– aportul scazut de lumina naturala care scade nivelul de serotonina- hormonul fericirii,reducand starea de spirit si capacitatea de munca
– cantitatea de melatonina produsa de creier (persoanele care sufera de astenie produc mai multa melatonina decat au nevoie, fapt care le deregleaza ceasul biologic si cauzeaza episoade depresive)
– schimbarile bruste de temperaturi
– slabirea imunitatii organismului
Simptomele asteniei de toamna
◾ depresie: apatie, subapreciere, sentiment de vina, nefericire;
◾ anxietate
◾ schimbari ale starii de spirit: treceri bruste de la o stare de spirit la alta;
◾ tulburari de somn: dorinta de a dormi foarte mult si dificultatea de a sta treaz pe parcursul zilei;
◾ letargie: senzatia de oboseala si neputinta de a face fata activitatilor zilnice;
◾ supraalimentarea: pofta excesiva de mancare si in special dulciuri sau junk food;
◾ probleme de ordin social: iritabilitate si dorinta de a evita socializarea;
◾ probleme sexuale: scaderea libidoului.
◾ pierderea energiei si abilitatii de concentrare in timpul dupa-amiezii;
◾ pierderea interesului pentru munca si pentru alte activitati;
◾ miscari lente.
Cum sa previi astenia de toamna
◾incearca sa petreci cat mai mult timp afara. Efectul luminii naturale este foarte important;
◾adopta o dieta echilibrata, care include suficiente minerale si vitamine. (sunt binevenite salata verde, morcovul, fasolea, mazarea, nucile. Ghimbirul, de exemplu, induce organismului starea de bine, relaxează şi detensionează musculatura)
◾30 de minute de exercitii de gimnastica pe zi de trei ori pe saptamana;
◾daca e cazul, apeaza la consiliere profesionala pe perioada iernii.
◾program regulat de somn/evitarea unui program haotic.
Daca nu se poate depasi aceste stari, nu ezitati sa apelati la un specialist: psiholog clinician, psihoterapeut Simona Hint tel 0740054037
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-87622575427712758642016-11-02T09:46:00.000+02:002016-11-02T09:46:09.465+02:00Ingrijorator: stiati ca dependenta de tableta/tel la copii este echivalenta cu dependenta de droguri. Ce este mai sanatos jocul pe tableta/tel sau afara?Dragi parinti sau cititor v-ati pus vreodata intrebare cat timp ar trebui sa petreaca un copil in fata tabletei, laptop sau calculator/ televizor?
Psihologii au observat că persoanele care se confruntă cu dependența de gadgeturi moderne, precum tablete sau telefoane mobile, manifestă simptome similare persoanelor dependente de droguri, relatează Live Science.
Din ce in ce mai multi parinti ii lasa pe copiii lor, sa petreaca cat mai mult timp in fata tabletei , nestiind in ce pericol isi expune copilul.
Toti mai multi parinti apeleaza la serviciile noastre cu copiii intarziati din punct de vedere a limbajului( nu vorbesc) sau nu vorbesc corect, cu anxietate generalizata, atacuri de panica, cu copii in episoade depresive, obezii, anorexici, tulburari de comporatment.
Oare de ce manifesta toate aceste simptome?
Copiii nu vorbesc deoarece parintii foarte “ocupati”, odata ajunsi acasa nu comunica cu copiii lor sau comunica putin, copiii fiind cu ochii in tableta sau telefon/ tv/ laptop. De ce se intapla asa? Este foarte comod pentru un parinte sa fie liniste in casa si copilul sa stea cuminte pe tablet sa se joace. Copilul este in lumea lui acolo, este foarte concentrat si atent , ne mai comunicand cu parintele, iar parintele este foarte fericit ca are un copil bun, cuminte si linistit. Toate acestea dauneaza grav sanatatii unui copil. Copilul este alb la piele( nu mai iese din casa) , lipseste vitamina D – care se acapareaza de la soare, si de aici tot mai multi copii rahitici, ducand la grave boli de oase.
Copiii sunt foarte incercanati, anxiosi, izolatii social- nu au prieteni, depresivi, agitati, agresivi, limbajul verbal este redus, nu li se dezvolat tipurile de gandire si imaginatie. In jocurile electronice gandirea este pus ape “ pilot automat”, ducand la robotizare copilului.
Din ce in ce mai multi copii petrec la calculator/ tablet/ telefon/ laptop intre 2-8 ore pe zi, in zilele de vara chiar 12-14 ore pe zi.
Ca si parinti, ghidati acesti copii dependeti in alte dependente. La varsta matura acesti copii vor dezvolta dependente( adictii ) alcool droguri, jocuri de noroc, pariuri sportive.
La intrebarea mea adresata parintilor in cabinet, cat petrece copilul dv pe tel/ tableta? parintii spun : „a nu mult 2-4 ore, alti 6-8 ore”. Daca ne gandim ca acele 8 ore este echivalent cu 8 ore de munca. Si parintii mai afirma: “ce sa facem acum, toata lumea are tableta/ telefon. Daca nu se joaca va ramane in urma cu tehnologia.
Copiii din era aceasta, sunt capabili sa descopere un tel sau tableta in 2 ore. Nu este necesar ca el sa creeze dependenta.
De ce este bine ca, copiii nostri sa se joace simboloc, adica cu jucarii in loc de tableta/telefon?
Jocul simbolic este jocul liber imaginar cu diferite obiecte, jucarii .Copiii care se joaca simboloc sunt mult mai sanatosi. Cei care stau afara sunt copii cu culoare la piele, oasele sunt solide, au pofta de mancare, sunt activi , vioi, plin de viata, fericiti, empatici, au prieteni.
Dpv al gandirii ei isi dezvolta gandirea : creativa si divergenta, asta insemana ca ei vor fi capabili sa se descurce in viata, sa isi dezvolte propiile strategii de viata.
Va-ti pus vreodata intrebare de ce noi poporul roman suntem “saraci”, cu salarii mici dar o ducem bine?
Pentru ca avem acest tip de gandire dezvoltata, stim sa ne creem propriile oportunitati de a creea o sursa de venit in plus, ne-am dezvoltat-o, pentru ca noi am stiut sa ne jucam afara, sa socializam si sa ne creem propriile jocuri si jucarii, asta ducand in timp la dezvoltarea abilitatiilor de a fi descurcaret.
Incotro indreptam noua generatie? De noi depinde.
Este mai comod sa ii dai copilului o tableta sau telefon in mana, ca parintele sa fie linistit si lasat in pace, este mai comod sa ii tinem pe copii in casa decat sa iesim cu ei in parc. Dar ne dorin copii sanatosi sau copii bolnavi, ne dorim copii descurcareti sau copii blegi?
Cat trebuie sa stea in fata tabletei/ calculatorului?
La ultima conferinta la care am participat colegii mei medici psihiatri pediatri, afirmau ca in unele tari este interzisa folosirea tabletei/ tel/ televizor, inaintea varstei de 2 ani.
Este ingrijorator ce se intampla cu acesti copii, de ce sunt lasati sa stea atatea ore in fata gadgeturilor.
“Lasati copiii sa se dezvolte armonios si sanatos” Psiholog, psihoterapeut , logoped Simona Hint Oradea tel 0740054037
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-26202541932539236252016-05-17T15:00:00.002+03:002016-11-02T09:27:12.685+02:00Rivalitatea fraterna, de ce apare?
Odata ce s-a nascut al doilea copil, incepe sa se faureasca fir cu fir, parca de la sine, relatia dintre nou nascut si fratele mai mare, prototipul pentru mai tarziu al relatiilor sociale, extrafamiliale.
Poate ca v-ati intrebat la un moment dat care este atitudinea potrivita a parintilor fata de relatia dintre copiii lor. Catre ce atitudini sa-i sustina, care reguli sunt bine venite si care nu, in ce masura este bine sa se faca diferente intre frati?
Relatia dintre frati trebuie sa-i ajute pe fiecare sa isi dezvolte personalitatea, spiritul competitiv dar si sa se sprijne si sa coopereze, pe scurt sa-i pregateasca pentru integrarea in grupuri mai largi – pentru inceput grupul de la gradinita, apoi colectivul scolar, grupul de prieteni etc.
Rivalitate fraterna
Inainte ca al doilea copil sa se nasca, primul copil are marele privilegiu de a fi in centru atentiei parintilor, de a fi unic si iubit in exclusivitate. Dupa ce si-a facut aparitia cel de-al doilea frate, primul este curios sa-si descopere fratiorul manifestandu-si curiozitatea fata de acea fiinta mica. Acesteia, mama ii ofera din ce in ce mai multa atentie, iar lui din ce in ce mai putina.
In scurt timp dezvolta instinctiv emotii precum gelozia, insecuritatea sau furia fata de cel ce i-a luat locul. Astfel incepe competitia intre frati, “lupta” pentru premiul cel mare: atentia totala a mamei (sau macar cea mai mare parte din atentie). Conflictele sunt foarte diverse: pe tema jucariilor, pe locul de la masa, pe patul in care vor dormi, cine sta la mama in brate si asa mai departe.
Rivalitatea dintre frati este mult mai prezenta atunci cand diferenta de varsta dintre copii este mai mica, si asta pentru ca dupa ce a avut loc nasterea celui de-al doilea copil, ce-l dintai nu este suficient de dezvoltat din punct de vedere psihofiziolofgic. De aceea, el are inca nevoie de confirmarea si de ingrijirea mamei.
Putem face ceva pentru a preveni acesta reactii din partea fratelui mai mare?
Da! Oferindu-i informatii despre bebelusul care este acum in burta mamei si care urmeaza sa se nasca. Ii puteti vorbi de ziua in care se va naste fratiorul sau un bebelus sensibil de care mama trebuie sa aibe grija, asa cum a avut si de el atunci cand a fost bebelus. Sau puteti sa-l securizati spunandu-i copilului ca in curand va avea un nou partener de joaca.
Daca esti deja un parinte ingrijorat de lipsa de comunicare dintre copiii tai, de bataile frecvente care apar intre ei, de competitia lor crancena, te invit sa cauti solutii alaturi de ei. Poti sa-i ajuti pe copii tai sa-si descarce emotiile ascultandu-le cu intelegere nemultumirile, sau sa gasiti impreuna o modalitate prin care celui mai mare sa ii creasca increderea si securitata fata de tine.
Tatii si bunicii au si ei un rol important in dezvoltarea armonioasa a copiiilor si a relatiei dintre frati.
Relatia paterna are un rol crucial in atenuarea coflictelor intre fratii aflati in rivalitate. Daca mama este ocupata sa-i ofere celui mic grija si protectia de care are nevoie, tatal este bine venit pe scena familiei pentru a intari si a incuraja libertate de exprimare a celui mare si poate cel mai important lucru, pentru a il sprijini sa-si fructifice increderea in sine.
Tatal poate fi un bun tamaduitor pentru sufletul ranit al copilului sau. El il poate invata cum sa-si castige singur rolul de frate mai mare. (Ati observat cu cata seriozitate ii prezinta fratiorului mai mic ca el, cum se conduce noua sa masinuta cumparata impreuna cu tata?)
Si bunicii pot fi pe termen scurt substituti parentali asigurand-l pe nepotul lor mai mare ca ii sunt si lui ascultate nevoile si ca este iubit si apreciat in familia sa, asa ca nu are motive serioase de ingrijorare.
Relatiile dintre frati nu sunt pentru toti conflictuale
Dupa cum spune si expresia “iubirea fraterna” am vazut deseori copii care gasesc in fratele lor mai mic un partener de joaca si un prieten de nadejde. Ei creaza impreuna strategii pentru jocurile in echipa, impart jucariile si invata cu ajutorul unei persoane adulte sa negocieze pentru obiectele pe care si le doresc, ajung sa creeze chiar si jocuri noi imaginandu-si un sir de evenimente si personaje pe care le pun cap la cap si formeaza o poveste.
Sau isi iau apararea unul altuia in fata parintilor, au mici secrete stiute doar de ei, planifica impreuna urmatoarele reprize de joaca, se stimuleaza intelectual intrand intr-un maraton pentru rezolvarea temelor de acasa, iar mai tarziu in preadolescenta si in adolescenta, se sustin in momente dificile si isi ofera sfaturi.
Cu toate ca de cele mai multe ori nu se cunosc in mod constient efectele pe termen lung a relatie dintre frati, relatia de solidaritate si cooperare este in mod firesc si cea pe care si-o doresc majoritatea parintilor si asta pentru ca ea faciliteaza adaptarea sociala si sustine o dezvoltare psihica echilibrata.
De la relatia de solidaritate la preluarea rolului parental de catre fratele cel mare uneori este doar un pas. Copilul care isi asuma rolul de parinte pentru fratele sau mai mic percepe absenta mamei sau lipsa implicari emotionale a acesteia, ca pe o responsabilitate ce ii revine lui.
Sarcina ce prespune protectia celui mic, hranirea si chiar educarea lui. O astfel de inversiune de rol se petrece atunci cand copiii sunt lasati perioade mari din zi singuri sau li se ofera responsabilitati inadecvate rolului lor si astfel incep sa-si gaseasca propria lor modalitate de a se ingrji. Prin urmare, cel mare din instinct simte nevoia sa-si protejeze seamanul.
O astfel de responsabilitate nu este potrivita pentru un copil. Gradul de dificultate al sarcinilor oferite copiiilor trebuie sa fie direct proportional cu varsta lor.
In general copiii cei mari nu dezvolta invidie fata de fratele mai mic, ei dezvolta protesc fata de parintii care nu-I mai dau suficienta importanta, el se simte neglijat, ne bagat in seama, dat la o parte.
In ciuda faptului frati mari isi iubesc frati mici, nu is vad viata fara ei, problema este la parintii care nu stiu sa isi gestioneze timpul petrecut cu cei doi copii.
Daca exista un echilibru intre gestionare timpului intre cei doi copii, se diminueaza si rivalitatea fraternal.destinat celui mic, cel mare trebuie implicat in activitatile fata de cel mic , ca sa se simta si el valorizat.
Copiulul mare are nevoie de mai mult timp decat cel nou venit in familie, iar cand timpul este destinat celui mic, cel mare trebuie implicat in activitatile fata de cel mic , ca sa se simta si el valorizat.
Pentru a evita supraresponsabilizarea copiiilor este de dorit ca parintii sa-si asume responsabilitatile pe care le au si sa le comunice copiilor responsabilitatile pe care ei le au in calitate de frati, de copii si de membri ai familiei in care se dezvolta.
Coeziunea familiei creeaza solidaritatea intre frati
Familia este locul unde copiii isi pun bazele unei educatii morale si psihologice, unde isi formeaza primele repere in viata, primele modele de relationare si unde isi creaza prima impresie despre lume, prin atitudinea lor, parintii, dau contur mai departe comportamentelor celor mici.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-54596689435029506922016-05-17T14:58:00.002+03:002016-05-17T15:00:59.843+03:00Care sunt cauzele ecomprezisului/ enurezisului sau „constipatia cronica” ?Tulburarile de eliminare apar la copiii care au probleme sa mearga la toaleta – pentru a urina sau a defeca. Desi nu este o situatie rara pentru copiii mici sa aiba „accidente”, poate deveni o problema daca apare mai frecvent de 3 ori pe luna, in special la copiii cu varsta peste 5 ani.
Exista doua tipuri de tulburari de eliminare: enurezisul si encoprezisul:
– encoprezisul reprezinta eliminarea scaunului in alte locuri in afara de toaleta, cum ar fi chilotei sau pe podea; acest comportament poate avea un scop sau nu
– enurezisul reprezinta urinarea in alte locuri decat toaleta. Enurezisul care apare noaptea sau udarea patului, este cel mai frecvent tip de tulburare de eliminare. La fel ca si pentru encoprezis acesta poate avea un scop sau nu.
Cat de frecvent este encoprezisul?
Encoprezisul este destul de frecvent, desi multe cazuri nu sunt raportate datorita sentimentelor de rusine ale copilului sau ale parintilor. Se estimeaza ca intre 1,5 si 10% dintre copii au encoprezis. Afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete.
In plus fata de eliminarea scaunului in locuri nepotrivite, copilul cu encoprezis poate avea si alte simptome:
– lipsa apetitului
– dureri abdominale
– diaree
– mancarimi in regiunea anala datorita scaunelor diareice frecvente
– scaderea interesului pentru activitati fizice
– retragerea din interactiunea cu parintii si prietenii
– modificarea comportamentului datorat cresterii peristaltismului intestinal.
Alte probleme asociate cu encoprezisul
Un copil cu encoprezis prezinta risc pentru probleme emotionale si sociale legate de aceasta afectiune. Ei pot dezvolta probleme legate de stima de sine, pot deveni deprimati, se descurca greu la scoala si refuza sa socializeze cu alti copii, inclusiv refuza sa mearga la petreceri si la evenimente care implica ramasul peste noapte. Ridiculizarea de catre prieteni si critica din partea membrilor familiei adaugate stimei de sine scazute, pot contribui la izolarea sociala a copilului. Daca copilul nu dezvolta obiceiuri sanatoase pentru peristaltismul intestinal, ei pot suferi de constipatie cronica.
Cauze
Cel mai frecventa cauza a encoprezisului este constipatia cronica, inabilitatea de a elimina scaunul din intestin. Aceasta poate apare din mai multe motive, incluzand stresul, ingerarea unei cantitati insuficiente de apa (ceea ce face ca fecalele sa aiba consistenta crescuta si sa treaca mai greu prin intestin) sau o durere determinata de o leziune la nivelul anusului (orificiul de deschidere al rectului prin care se elimina scaunul).
Cand un copil este constipat, se dezvolta o masa mare de fecale care destind rectul. Aceasta intindere a rectului determina o functionare precara a terminatiilor nervoase din zona rectului si copilul nu mai simte nevoia sa mearga la toaleta sau nu mai realizeaza cand iese scaunul. Masa de fecale poate deveni compactata – prea mare sau prea dura pentru a se elimina fara durere. In final, musculatura care tine fecalele in rect nu mai face fata. Desi masa mare si dura de fecale nu poate trece, se poate scurge o cantitate de lichid pe langa masa compactata determinand murdarirea lenjeriei.
Factori care pot contribui la aparitia constipatiei:
– dieta saraca in fibre
– lipsa exercitiilor fizice
– teama sau repulsia de a folosi toalete straine, cum ar fi cele publice
– modificarea rutinei de toaleta; spre exemplu, cand copilul merge la scoala si exista un anumit program de folosire a toaletei.
Alta cauza posibila a encoprezisului o reprezinta problemele fizice legate de peristaltismul intestinal. Un copil poate dezvolta encoprezis datorita fricii sau frustrarii legate de invatarea folosirii olitei sau toaletei. Evenimente stresante in viata copilului, cum ar fi o boala in familie au aparitia unui frate, pot contribui la aceasta tulburare. In unele cazuri, copilul refuza sistematic sa foloseasca toaleta.
Diagnostic
Daca sunt prezente simptome, medicul va incepe o evaluare prin obtinerea unui istoric medical complet si o examinare fizica. Medicul poate folosi anumite teste, cum ar fi radiografiile, pentru a elimina cauze posibile ale constipatiei, cum ar fi o afectiune a intestinului. Daca nu se identifica nici o afectare fizica medicul va pune diagnosticul pe baza simptomelor prezente si a obiceiurilor de defecatie.
Tratament
Scopul tratamentului este prevenirea aparitiei constipatiei. Educarea copilului si a familiei despre aceasta afectiune este, de asemeni, o parte importanta a tratamentului.
Tratamentul incepe cu evacuarea oricaror urme de fecale ce ar putea fi compactate la nivelul colonului (intestinul gros). Urmatorul pas este incercarea de a mentine continutul intestinal moale si usor de eliminat. In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi obtinut prin modificarea dietei copilului, programarea de momente de-a lungul zilei in care copilul sa folosesca toaleta, incurajarea si rasplatirea schimbarilor in bine ale obiceiurilor de folosire a toaletei. In cazurile mai severe, medicul poate recomanda folosirea de laxative pentru a reduce constipatia. Psihoterapia (o forma de consiliere) poate fi folosita pentru a ajuta copilul sa treaca peste rusine, vinovatie sau stima de sine scazuta asociate cu aceasta tulburare.
Evolutie
Encoprezisul se amelioreaza odata cu cresterea copilului, desi problema poate apare si dispare pe parcursul mai multor ani. Cele mai bune rezultate apar cand sunt abordate in tratament toate aspectele: educational, comportamental si emotional. Copilul poate avea accidente ocazionale pana cand musculatura intestinala isi reia tonusul si controlul asupra miscarilor intestinale.
Preventie
Desi nu este posibila prevenirea encoprezisului, tratarea precoce, imediat ce au aparut simptomele, poate reduce aparita frustrarii si a problemelor emotionale, precum si a complicatiilor potentiale legate de aceasta afectiune. In plus, o atitudine pozitiva si rabdatoare cu copilul in timpul invatarii folosirii olitei si toaletei poate ajuta la prevenire aparitiei temerilor sau a sentimentelor negative legate de folosirea toaletei.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-48858334051598902422016-05-17T14:57:00.000+03:002016-05-17T14:57:24.382+03:00De ce cautam partenerul/a perfect/a?Ne punem mereu intrebarea: unde este partenerul perfect? Oare exista?, de ce dorim sa-l facem perfect…?
După magia începutului şi chinul încercărilor de a deveni omul pe care celălalt şi-l doreşte alături, lipsit de vlagă şi dezgustat de sacrificiile pe care le cere iubirea, cel de lângă tine va fi lovit de realitatea că ceea ce trăiţi în relaţia voastră tu e departe de a fi cel mai sublim sentiment care poate apărea între oameni. Va experimenta dezamăgirea, regretul, vinovăţia gândului de a-şi fi dorit să renunţe la sine pentru altul care nu l-a dorit aşa cum este şi ruşinea de a accepta să fie reconstruit din temelii pentru a îndeplini capriciile tale.
Dacă îi vei transforma pe cei de lângă tine în proiectul „Fericirea perfectă”, nimeni nu îţi va rămâne alături. Nimănui nu îi place să ducă o existenţă constrânsă între „Aşa da” şi „Aşa nu”, să îşi calculeze fiecare pas la centimetru pentru a nu depăşi barierele răbdării celui de lângă el şi să treacă prin viaţă camuflat în ceea ce nu este.
Iar dacă tu eşti cel care îţi doreşti să îl schimbi pe cel de lângă tine, intreba-te de ce vrei să faci asta. Încearcă, mai degrabă, să găseşti în tine răspunsul la întrebarea de ce te-ai implicat într-o relaţie cu un om pe care nu îl poţi accepta, de ce ţi-ai propus ca în loc să laşi că curgă iubirea, să încerci să o tranformi, să o controlezi, să faci din ceea izvorul multumilor tale. De ce rămâi alături de un om care nu te satisface pe toate planurile şi de ce te îmbeţi cu iluzia că în ziua în care îi vei termina de şlefuit personalitatea, vei obţine opera perfectă. Încearcă, aşadar, să afli de ce îţi proiectezi fericirea în viitor şi laşi responsabilitatea dobândirii ei în alte mâini decât ale tale. Nemulţumit de tine însuţi şi nefericit odată ce conştientizezi că nu îţi poţi schimba viaţa din doi timpi şi trei mişcări, arunci toate frustrările pe care le ai în braţele celuilalt. Fugi de propria realitate, uitând că schimbarea începe din tine şi nu din alţii. Încerci să-l schimbi pe el, în speranţa că în ziua când va deveni „aşa cum trebuie” tu vei fi fericit, iarar atunci vei avea relaţia perfectă, iubirea perfectă, şi nimic nu vă va putea de jos de pe norişorul fericirii. Dar cu cât te străduieşti mai mult, căderea voastră se va face de la o înălţime ameţitoare.
Pariul pe care îl faci odată intrat într-o relaţie este dacă vei putea trece sau nu graniţele îndrăgostirii. Oricine poate diviniza o imagine perfectă, dar ireală, însă îţi trebuie empatism pentru a-l înţelege pe celălalt, înţelegere pentru a-i accepta defectele şi curaj pentru a i le arata pe ale tale. Orice relaţie începe cu adevărat abia după ridicarea cortinei. Iubirea are drum liber să apară pe scenă odată ce te-ai împăcat cu ideea că omul de lângă tine nu va întruchipa niciodată perfecţiunea şi eşti dispus să îi vezi defectele la lumina clară a zilei, să faci cunoştinţă cu ele şi să le tolerezi. Veţi funcţiona bine împreună atunci când veţi învăţa să convieţuiţi unul cu defectele celuilalt şi vă veţi arăta fără teamă unul altuia neliniştile, imperfecţiunile, complexele, ştiind că veţi primi înapoi înţelegere şi acceptare. Îndrăgostirea e uşoară: înseamnă orbire, nebunie, pasiune, fluturi în stomac, dar iubirea cere mai multe: ea vrea asumarea realităţii, fidelitate, angajament, bunăvoinţă şi munca. Multă muncă.
Dar dacă nu poţi face asta în relaţia în care te afli, s-ar putea să fii în cea greşită. Dacă îţi doreşti constant că cel de lângă tine să fie ALTFEL, poate că el ar trebui să fie ALTUL. Dacă ţi-e dor de perfecţiunea începuturilor şi resimţi dezamăgirea trezirii la realitate, este posibil că diferenţele dintre aşteptările tale şi posibilităţile lui să fie prea mari. Nu poţi trece peste ele? Treci mai departe. Altfel, veţi suferi amândoi: tu pentru că îţi doreşti mai mult, iar celălalt pentru că nu are de unde oferi.
Cantonarea în relaţia greşită doar te va ţine pe loc, lăsând-o pe cea corectă să treacă pe lângă tine.
Nu încerca să-l schimbi şi să-l transformi în idealul visurilor tale, căci dacă prin absurd se întâmplă asta, vei avea surpriza să îţi lipsească omul de care te-ai indragostit. Nimeni nu o să-ţi rămână prea mult timp alături atunci când îi arăţi prin tot ceea ce faci că sunt părţi ale fiinţei lui pe care le respingi, care nu te fac fericit, pe care ţi-ai dori să le vezi schimbate sau îmbunătăţite. Desigur, se va conforma în asemenea condiţii pentru o perioadă, când orbit de frumuseţea începutului va accepta şi vei accepta ideea că prin puterea dragostei oamenii pot deveni alţii, dar eu zic ca mai bine fii pregătit oricând pentru un duş rece.
Adevărul este că oricâtă iubire ai pune la masa negocierilor, vei pierde întotdeauna, atâta timp cât nu vei înţelege că pe oameni nu îi poţi schimba, tot ce poţi face este să îi iubeşti. Vei pierde întotdeauna atâta timp cât vei uita că oamenii caută înţelegere şi afecţiune, că dincolo de exarcerbarea calităţilor pe care o încercăm la începuturile oricărei relaţii, vine momentul în care ne dorim cu toţii să dăm cortina la o parte şi să fim iubiţi pentru ceea ce suntem. Sigur că în iubire folosim fără excepţie şi aproape inconştient foloasele minciunii, încercând să îi arătăm fiinţei iubite toate calităţile şi uitând de defecte, încercând să părem mai buni, mai frumoşi ca oricare alţii. Dar după o vreme devine obositor să încerci să fii altcineva, să te lupţi cu tine însuţi pentru a te ridica la înălţimea partenerului, şi mai ales e dureros să realizezi că nu îi eşti de ajuns celui pentru care ţi-ai dori să fii totul.
Permite-i celui de lângă tine să rămână el însuşi.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comStrada Tuberozelor 19, Oradea, România47.057823 21.91802299999994821.5357885 -19.390571000000051 72.5798575 63.226616999999948tag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-4014236880828968492016-03-14T14:25:00.002+02:002016-03-14T14:25:21.582+02:00Viata in cuplu: placere sau frustrare?
1. Cum se explica faptul ca la inceputul oricarei relatii, apetitul sexual este crescut in cazul ambilor parteneri?
Nevoile umane sunt primare si de ordin superior. Nevoia fiziologica sexuala (asigura procreerea) face parte din prima categorie, alaturi de nevoia de hrana, apa, de caldura, de somn.
Exista doua zicale conform carora “cine se aseamana se aduna” si “contrariile se atrag”.
Este greu sa ramai rational cand ai atat de multa nevoie de atentie, mangaieri, cuvinte care sa te faca sa te simti din nou important pentru cineva si cand ai prilejul sa daruiesti din prea-plinul inimii. Hormonii o iau la trap… endorfinele sunt in crestere vertiginoasa, influentati de starea de fericire data de acest sentiment special – te simti adolescent, capabil de aproape orice sacrificiu pentru a-l face fericit pe celalalt. Evident ca atractia creste, indragostirea iti da aripi sa visezi, sa creezi scenarii minunate alaturi de EL/EA.
Indragostirea este intr-adevar un moment magic care face ca libidoul sa creasca. Daca insa exista doar atractie sexuala in absenta suportului afectiv, atunci vorbim strict de o nevoie fiziologica.
Momentul inceputului este adesea invaluit in magie. Fiecare dintre parteneri vine in relatie cu sperante, cu credinta ca el/ea poate fi ACELA/ACEEA. Este magia lui AICI si ACUM, cand toate emotiile, gandurile sunt indreptate catre celalalt. Fiecare are o disponibilitate mare pentru a cuceri, se intrece pe sine insusi in a impresiona, a straluci la capacitate maxima. Simturile sunt in alerta maxima – ai sentimentul ca saruta asa cum iti place, ca miroase atat de apetisant, ca stie sa mangaie asa cum iti doreai, face si spune ce asteptai. Apare comunicarea non-verbala, empatia, chiar sincronicitati si telepatie, totul devine special. Avem tendinta sa atribuim celuilalt calitati pe care ni le dorim de fapt la el/ea. Vedem mai degraba calitatile decat defectele si din dorinta de a impresiona, facem cu mare usurinta si altruism lucruri pe care de obicei nu le faceam.
Softul este abia reinstalat, nevirusat, asa incat ne permite sa il folosim la capacitate/viteza maxima si totul pare firesc sa fie asa.
Ati remarcat cum se privesc in ochi doi indragostiti ? Nimic in jurul lor nu mai conteaza. Totul este magnetism si magie, traire interioara si pasiune. Iti trebuie atat de putin sa te simti fericit, sa te infiori de placere – doar pentru ca i-ai auzit vocea, la ideea ca va veti reintalni in weekend (desi mai sunt 5 zile), ori ca ti-a trimis un mesaj de noapte-buna.
2. Este fireasca acea perioada in care cei doi din cuplu isi « domolesc » cheful pentru sex, fara insa a fi lipsiti complet de viata sexuala, ci pur si simplu raresc activitatea sexuala ?
Dragostea pasionala se manifesta frecvent ca un foc care arde intens. Se spune ca acest foc dureaza de la cateva luni pana la aproximativ doi ani.
Deziluzia este cu atat mai mare cu cat consideram ca aceast ingredient picant este esential pentru trainicia relatiei. Aceasta perioada o putem compara cu o investitie : daca nu investesti, nu ai de unde cheltui si daca nu ai grija cum manageriezi, nu ai profit.
Desigur ca devreme ce relatia trece la un alt nivel, apare relaxarea datorata sigurantei capatate, nevoia de apartenenta fiind implinita, apar proiecte noi care necesita atentie, timp si cheltuiala suplimentara. Starea de indragostire se transforma in iubire, care este mai asezata si desi focurile de artificii se vad mai rar, este presarata cu alt tip de satisfactii specifice de convietuire in doi. Apar responsabilitati suplimentare – aranjatul in casa, facturi marite, cumparaturi mai dese, sarcini ce ne solicita si ne obosesc, iar daca nu suntem atenti si uitam sa ne focalizam pe aspectele pozitive ale relatiei, ne fac sa ne simtim nemultumiti si irascibili.
3. Care sunt cauzele ce pot conduce la diminuarea libidoului, atat in cazul unei femei, cat si a barbatului ?
Dupa disparitia vrajii, ramanem noi insine, fata in fata cu realitatea.
Unul dintre motivele cu o pondere destul de mare in ce priveste retragerea de pe scena erotica este AMAGIREA. Ne facem iluzii cu privire la relatie, la persoana de langa noi, scenarii nerealiste dar care implinesc niste nevoi interioare, despre care celalalt nu are habar la inceput. Viata ne readuce la un moment dat cu picioarele pe pamant si constatam ca incepem sa formulam reprosuri la adresa celuilalt, cum ca nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre. Cauza dezamagirii este in principal amagirea.
Excluzand cauzele de natura medicala, alte motive ale diminuarii libidoului pot fi : prejudecatile (placerea traita ca pacat), inhibitiile sexuale, infidelitatea partenerului, teama de o sarcina nedorita, anxietatea de performanta, teama de esec, solicitarile presante ale partenerului, comunicare insuficienta intre cei doi, culpabilitatea (o relatie extraconjugala), stingerea atractiei fata de partener, depresie, anxietate, aspecte ce tin de igiena personala, gelozia exagerata, aparitia copiilor si a solicitarilor suplimentare etc.
Atunci cand relatia ajunge o corvoada si nemultumirile depasesc ca si pondere beneficiile relatieii, apar semnale de alarma. Daca la inceput iti facea placere sa ii trimiti mesaje de dragoste, iar acum ii verifici telefonul cautand dupa eventuale dovezi care sa iti confirme banuieli, trebuie vazut unde este problema.
4. Se poate vorbi despre existenta unui libido « normal » ?
Normalitatea si in aceasta privinta este relativa. Normal este asa cum cei doi parteneri se simt bine ca frecventa si calitate a actului sexual. Nu exista o reteta standard pentru toate cuplurile. Scaderea atractiaei sexuale este influentata si de factori precum lipsa timpului efectiv in anumite perioade, lipsa spatiului intim unde sa se desfasoare intalnirea, starea fizica/psihica a partenerilor. La toti acesti factori se pot gasi solutii printr-o buna comunicare si intelegere.
Fiecare dintre noi suntem fiinte unice si functionam dupa un ritm propriu. Acesta poate fi ajustat la nevoie – mai rapid sau mai temperat.
5. Diferentele la nivelul libidoului dintre parteneri pot duce la destramarea cuplului ?
Asa cum spuneam, sunt perioade si perioade in viata oricarui cuplu. Este important cum se trece peste ele si cum sunt percepute de fiecare. Daca refuzul unuia dintre parteneri desi pare justificat si firesc pentru unul, e perceput ca moft sau refuz cu atac la orgoliul celuilalt (e lezat in feminitate/masculinitate), atunci sigur ca poate duce la destramarea cuplului.
Este util sa privim dinamica cuplului in ansamblu – cu bune si cu rele si sa nu ne focalizam doar pe ceea ce nu merge. Daca exista o relatie deschisa, bazata pe sentimente profunde si intelegere, intotdeauna obstacolele sunt trecute cu mai multa usurinta.
Daca unul dintre parteneri simte nevoia sa faca dragoste mai des decat celalalt, fie se negociaza o frecventa mai rezonabila pentru amandoi, fie se recurge uneori la autosatisfacere, cu credinta ca lucrul acesta aduce beneficii pentru amandoi.
Cei doi sunt mai puternici impreuna pentru ca fac o echipa buna. Daca insa fiecare asteapta doar sa primeasca, fara sa daruiasca cel putin in aceeasi masura, atunci balanta este inclinata mai mult intr-o parte si trebuie reechilibrata.
De obicei o persoana autorizata, specializata pe probleme de cuplu, neimplicata, poate oferi mai mult suport decat o prietena/un prieten, un membru din familie in astfel de situatii.
6. Ce are de facut fiecare dintre parteneri atunci cand se confrunta cu aceasta problema ? (unul dintre ei il acuza pe celalalt ca isi doreste prea mult/putin sex). Ce solutie/sfat s-ar recomanda ?
Este firesc sa existe diferente de apetit sexual in anumite momente sau chiar ca si potential personal. Se spune ca felul cum obisnuim sa mancam dezvaluie despre noi felul in care facem dragoste – inghitim aproape nemestecat, ori savuram fiecare inghititura, plescaim ori mancam tacticos, ne uitam la televizor in timp ce mancam ori suntem cu totul acolo si facem ritualul mesei…
Nu putem vorbi de sexualitate fara prefixul « psiho », deoarece in aceasta ecuatie creierul este organul care are rolul principal.
Plecand de la zicala conform careia « atitudinea influenteaza aptitudinea », putem invata lucruri noi care sa ne fie folositoare. Nimeni nu se naste invatat. Chiar si aceasta aptitudine se invata printr-o atitudine corecta referitoare la educatia sexuala.
- Un aspect foarte important este comunicarea, intelegerea. E necesar ca fiecare dintre cei doi sa se simta confortabil in cuplu. O buna comunicare rezolva foarte multe aspecte nedorite. Putem pune intrebari directe sau indirecte in functie de personalitatea partenerului. Daca este deschis si dezinhibat – « cum preferi ? », iar daca este mai timid, mai neincrezator in abilitatile sale erotice, intrebari indirecte « am vazut un documentar in care spuneau ca pozitia X are efecte magice… »
- E necesar de asemenea suportul si deschiderea celuilalt pentru rezolvarea oricarei probleme. In aceasta privinta, cei doi pot recurge la mici ajutoare exterioare : vizionarea de materiale cu continut erotic educative/recreative, propunerea de jocuri cu tenta sexuala, incurajarea dialogului in timpul ori dupa actul amoros (e bine, ce-ti place, ce ti-ai dori, ce nu am mai facut de mult si ti-ar placea) ori pur si simplu descoperi singur descifrand limbajul trupului, in cazul unui partener mai inhibat, ce ai putea face pentru a-i produce mai multa placere. Este important de asemenea, felul cum este adresata o cerinta: fara reprosuri, fara acuze, formulata in nume propriu : « mi-ar placea… nu stiu cum ar fi daca… ce ai zice sa… ».
Un eventual act sexual in cursul serii, se poate anunta inca de dimineata – aluzii, remarci cu conotatie, mesaje cu continut incitant, gesturi, atingeri, glumite.
- Pastrarea misterului trecutului personal – dezvaluirea despre sine atat cat este necesar si constructiv pentru relatie, pastrarea unui spatiu personal unde te poti reincarca, timp petrecut doar cu noi insine pentru obiceiuri personale (bai cu spuma, citit, fitness, intalniri cu prieteni dragi) – in masura in care exista reciprocitate si celalalt nu este deranjat de micile noastre tabieturi.
- Spontaneitate (hai sa luam pranzul la mare/munte, hai sa facem baie impreuna, astazi am placerea sa-ti fac masaj!). Obisnuinta este considerata moartea pasiunii. Exersam constant pentru a nu ne pierdem calitatile de seducator, de a ne face permanent dorit, de a fi mereu atent la aspectul personal, indiferent de provocarile vietii.
Sa cream cat mai des un ambient cu lumanarele parfumate, muzica placuta, desuuri incitante, miscari senzuale/ferme pe placul partenerului dar care nu fac rabat de la propria personalitate, cine romantice, explorarea unor senzatii/pozitii noi. Sa traim bucuria, placerea de a fi impreuna cu celalalt.
- Un psihic echilibrat si o imagine de sine pozitiva sunt ingrediente care garanteaza succesul in aproape orice directie, ori acestea pot fi mentinute printr-o grija constanta asupra starii noastre de bine interior. Daca nu suntem bine cu noi insine, nu avem ce oferi celuilalt, ori folosim din rezervele personale.
- Sa ne reamintim permanent ca este aceeasi persoana de la inceput cand era mult-dorita, mult-visata, sa ne reamintim calitatile pe care le-am apreciat atunci cand nu intervenise spiritul critic, sa pastram un echilibru intre judecarea cu sufletul si cu mintea, iar aceasta ne va scuti de multe neplaceri pe viitor.
Ne putem abandona in bratele fiintei iubite, lasand mintea undeva suspendata, traind doar la nivel de simtire. Lasam tot ce e nefolositor la usa si ne permitem placerea de a fi doar cu persoana iubita, fara ganduri obsesive, framantari, tensiuni.
Scopul unui act sexual este abandonarea propriei persoane si satisfacerea celuilalt (regula reciproca). Se spune ca nu exista bucurie mai mare decat de a-l vedea fericit pe cel iubit.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-51237117384027803422015-10-13T09:20:00.000+03:002015-10-13T09:20:33.598+03:00Ce reprezinta afectiunile psiho-somatice?Boala sau afectiunea psihosomatica este o boala somatica, considerata a fi cauzata de factori psihologici. Mai clar, o boala cu manifestari la nivel fiziologic, a caror cauza nu poate fi regasita la acest nivel si al carei factor etiologic semnificativ este cel psihologic. In cazul acestor afectiuni, investigatiile medicale nu identifica o cauza fiziologica si, prin urmare, afectiunea este atribuita unor cauze psihologice. Printre cele mai celebre, daca putem spune asa, tulburari psihosomatice se numara: tulburarile de alimentatie, bulimie nervoasa, anorexia nervosa constituind paradigma acestor tulburari; durerile cronice (cefaleea de tensiune, migrenele, durerile de spate, poliartrita cronica); tulburarile de somn; astmul bronsic; unele alergii (febra de fan) si unele afectiuni dermatologice (urticarii, eczeme, vitiligo, psoriazis, lupus); ticurile si spasmele; simptome vestibulare (ameteli, tinitus); boli ale sistemului gastro-intestinal (esofagita de reflux, colonul iritabil); hipertiroidismul; boli ale sistemului cardio-vascular, aritmii HTA; tulburarile de vorbire (balbismul); tulburarile sexuale functionale; alcoolismul etc.
In consecinta, somatizarea conflictelor intrapsihice reprezinta tendinta de a trai si de a comunica suferinta psihica in forma unor simptome fizice si de a cere ajutor pentru acestea. Fenomenul somatizarii este frecvent, reprezentand 30-40% dintre pacientii medicali, iar somatizarea constituie una dintre cele mai costisitoare comorbiditati.
Aspecte caracteristice pacientilor cu afectiuni psihosomatice:
1. Credinta pacientilor ca probleme lor au o cauza organica
2. Inradacinarea unor convingeri exagerate, deformate, despre problemele lor
3. Perceperea dramatizata a problemelor somatice
4. Tendinta de a mentine, prin factori psihologici, problemele somatice, chiar daca acestea au avut initial o cauza fizica.
Schema de abordare a psihosomaticii era initial una simplista: odata cu recunoasterea, constientizarea conflictului intrapsihic, tulburarea, simptomul somatic poate fi rezolvat. Pe scurt, descoperi cauza, deci poti inlatura efectul. Aceasta reprezinta una dintre cele frecvente erori: convingerea ca, daca a fost stabilita etiologia emotionala a unui caz, ingrijirea medicala somatica devine inutila si pacientul poate fi trimis la un psiholog sau psihiatru. Aceasta convingere reprezinta reversul celei conform careia daca un pacient prezinta simptome somatice, cazul sau este exclusiv de competenta medicului. Psihosomatica nu mai este insa in zilele noastre atat de simpla precum preceptele freudiene, ci se refera la o abordare holistica complexa, interdisciplinara, reprezentand chiar domeniul interdisciplinar de electie pentru psihiatri, psihologi, medici internisti si endocrinologi.
Problemele somatice in care se implica in mod semnificativ componenta psihologica, presupun interventia psihoterapeutica, unul dintre obiectivele psihoterapiei fiind acela de a recrea asteptari mai realiste celor care sufera. Psihoterapia centrata pe factorii emotionali specifici, cu semnificatie etiologica, reprezinta un demers pe termen lung si trebuie corelata cu restul ingrijirilor medicale.
Psihoterapia este, de asemenea, necesara in probleme in care perturbarile mentale sunt prioritare in raport cu simptomele observabile si apar ca o hipersensibilitate si hiperreactivitate la senzatiile corporale normale. Aceasta constituie o categorie distincta a sindroamelor psihosomatice, din care enumeram: ipohondria (preocuparea persistenta, incarcata de anxietate, cu privire la posibilitatea de a avea o boala grava, desi conditia fizica nu o justifica decat in relativa masura); somatizarea (pacientul are plangeri somatice minore si se considera bolnavicios); dureri idiopatice (preocuparea constanta fata de durere); conversia isterica (acuzele fizice nu au reflectare intr-o perturbare somatica obiectiva).
De mentionat ca in bolile organice grave este adesea necesar sa ne concentram mai intai asupra simptomelor evidente si sa restrictionam psihoterapia la o abordare de tip suportiv.
Abordarea psihosomatica (APS) a bolnavului de catre medic presupune o viziune integrativa (holistica) asupra actului medical considerat dintr-o dubla perspectiva: cea medicala propriu-zisa si cea psihologica, specifica oricarei relatii interpersonale. APS consta, in esenta, in introducerea in cadrul examenului clinic, in special la nivelul anamnezei, a unor elemente de investigatie asupra rolului factorilor psihici in dinamica bolii (alaturi de ceilalti agenti etiologici).Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-48900517763904911172015-04-30T14:17:00.000+03:002015-04-30T14:17:51.221+03:00De ce copilul meu petrece mult timp la televizor si calculator?,ideii utile pentru parinti.Tot mai multe studii, articole, cercetari, dar si simple observatii empirice, ne obliga sa fim atenti la acest fenomen: impactul pe care emisiunile tv si accesul la calculator nedozat il au asupra dezvoltarii copiilor nostri. Cel mai recent studiu al Consiliului National al Audiovizualului (2007) arata ca in timpul liber 98% dintre copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 15 ani prefera sa se uite la televizor, iar 45% se joaca pe video sau pe calculator. Alaturi de televizor, calculatorul si jocurile video au devenit un substitut foarte la indemana pentru restul activitatilor educative si de recreere, acestea din urma fiind abandonate de catre copii. Copilul in fata TV&PC nu are experienta obisnuita a limbajului, stimularea dialogului, a gandirii si reflectiei pe care mediul uman in general le ofera. Privitul la televizor, navigarea pe net ori jocul pe calculator fac parte in ziua de azi din rutina zilnica a unei familii obisnuite. Majoritatea copiilor fac cunostinta cu acestea cu mult inainte de a merge la scoala, petrecandu-si multe ore cu astfel de activitati, in detrimentul altora. Expunerea indelungata si sistematica la efectele directe si indirecte ale televiziunii si PC are un efect coplesitor asupra mintii umane si asupra intregului sistem de viata a omului contemporan. Care este impactul utilizarii TV si calculatorului asupra mintii copiilor? Este calculatorul bun sau rau pentru copii si tineri? Aceste intrebari sunt in atentia parintilor si educatorilor raportandu-ne la prezenta tot mai frecventa a calculatorului acasa, dar si in scoala. Impactul televizorului si a calculatorului asupra vietii si dezvoltarii copiilor nostri depinde de mai multi factori: cat de mult timp petrec in fata acestora, varsta si personalitatea lor, daca o fac singuri sau impreuna cu un adult, daca unul dintre parinti a discutat cu el despre ceea ce vede la TV sau despre pericolele la care se expune utilizand internetul. Efectele televiziunii si calculatorului asupra sanatatii psihice a copilului. I. Efecte asupra dezvoltarii structurii si functiilor cerebrale 1. Efectul hipnotic: Neuropsihologii demonstreaza ca televiziunea, indiferent de emisiunea vizionata, are ca efect inducerea unei stari semihipnotice. Atunci cand privim la TV suntem decuplati de la lumea inconjuratoare, fapt cauzat de frecventa foarte mare a imaginilor proiectate pe ecran, dar si de schimbarile fulgeratoare de cadru utilizate (25-30 schimbari/minut in cazul videoclipurilor). Cand privim la TV undele cerebrale trec din starea beta - ce apar in creier pe parcursul proceselor de gandire, analiza si decizie - in starea predominant alfa si teta - ce domina activitatea corticala cand suntem relaxati, respectiv cand suntem in starea de somn usor. Astfel, se creeaza mediul de aparitie al unor anomalii neurologice in ceea ce priveste emisfera stanga a creierului, a carei activitate este inhibata pe toata durata privirii la TV. Emisfera stanga este responsabila cu organizarea, analiza si judecata datelor receptionate, pe cand emisfera dreapta proceseaza informatiile in intregul lor, determinand raspunsuri mai degraba emotionale decat rationale. S-au constatat efecte asupra dezvoltarii creierului uman independent de natura mesajelor transmise. Consecinta este o diminuare radicala a capacitatilor critice, a creativitatii si a reactivitatii cortexului. Din cauza vitezei foarte mari de derulare a imaginilor si a actiunii pe micul ecran, nu exista timpul necesar filtrarii normale a informatiei catre cortex, fapt ce favorizeaza transmiterea mesajelor direct in subconstient. Astfel, mintea noastra nu se mai poate apara, iar informatia patrunde nefiltrata si nesortata conform capacitatii naturale a creierului. 2. Dependenta de televizor si calculator: Corelat cu efectul hipnotic apare si comportamentul de dependenta. Televizorul & PC ne fura din timpul nostru pe care ar trebui sa-l dedicam altor preocupari, experientele oferite de viata de zi cu zi fiind inlocuite cu programele TV. Psihologii americani au dovedit ca atat televiziunea, cat si jocurile video si internetul au capacitatea de a genera o puternica legatura de dependenta, privarea de aceste mijloace producand - celor la care s-a instalat dependenta - aceleasi simptome ca si in cazul substantelor si al comportamentelor care dau dependenta. 3. Probleme de atentie si hiperactivitate: In functie de timpul acordat vizionarii si a varstei la care debuteaza aceasta, TV&PC pot aduce prejudicii grave dezvoltarii corticale. Studiile arata ca afectiunile produse cortexului in urma vizionarii excesive au ca rezultat aparitia sindromului ADHD, adica slabirea pana la nivelul patologic a unor capacitati mentale fundamentale: concentrarea atentiei, memoria de scurta durata, imaginatia creativa, motivatia de a intreprinde o actiune care cere efort. Obisnuindu-se de mici cu astfel de experiente care ii bruscheaza, cand sunt pusi in fata realitatii - care nu socheaza in nici un fel - nu-si mai pot concentra atentia. La scoala, de expemplu, ei vor astepta ca prezentarea dascalului sa aiba aceeasi dinamica, sa ii surprinda, sa fie un ''spectacol''. Asteptarea nefiindu-le satisfacuta, atentia este dezactivata, si totul ii plictiseste. Desi TV genereaza o atitudine mentala pasiva si o intarziere in procesarea informatiei si in gandire, vizionarea TV este un factor principal in inducerea hiperactivitatii. Neuropsihologii demonstreaza ca agitatia extrema, incapacitatea de a sta linistit, toleranta scazuta la frustrare, impulsivitatea excesiva sunt stari ce apar in urma vizionarii repetate, acestea crescand proportional cu cresterea timpului dedicat vizionarii. 4. Incapacitatile de invatare Problemele de invatare, sindrom de care sufera peste 50% dintre copiii din statele occidentale, sunt determinate in mare masura de vizionarea TV si de jocurile pe PC. Cu o motivatie scazuta pentru invatarea de cunostinte noi, incapabili sa se concentreze, cu o hiperactivitate excesiva, copiii raspund tot mai greu cerintelor scolare. Dezechilibrele pe care vizionarea le induce in functionarea emisferei stangi si lipsa dezvoltarii normale a retelelor neuronale, afecteaza gandirea logica si analitica, construirea sintaxei si discursivitatea. Probleme de invatare ale copilului din ziua de azi: - Slaba capacitate de a asculta, de a intelege si a-si aminti materialul prezentat; - Abilitate scazuta de reflectare coerenta in vorbire si in scris a faptelor si ideilor; - Dificultatea de a intelege fraze mai lungi sau structuri gramaticale mai complexe; - Tendinta de a comunica prin gesturi odata cu cuvintele sau in locul acestora; - Scaderea cunostintelor de vocabular sub nivelul clasei a IV-a; - Intelegerea nesigura si confuza a lecturii; - Dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisa; - Performante scazute in planificarea, succesiunea si organizarea ideilor, clasificare, intelegerea raporturilor de tip cauza-efect, rationament matematic si stiintific etc. II. Efecte asupra mentalitatilor si a comportamentelor Un alt fenomen datorat consumului in exces de TV si PC este modelarea mentalitatilor si a comportamentului prin activarea mecanismelor psihologice de imitatie si prin impunerea de modele in mentalul induvidual si colectiv. Sunt cultivate si, uneori, conditionate astfel anumite conduite cu efecte deosebit de puternice in modelarea orizontului de constiinta si comportament al tinerilor. Toate studiile dovedesc ca violenta de pe micul ecran si jocurile video aduc violenta in lumea reala, aceasta devenind tot mai mult un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor si impunerea intereselor, pentru dobandirea placerii sau a confortului dorit. Tinerii devin tot mai impulsivi, mai putin capabili sa-si controleze impulsurile violente, comportamentul violent - in detrimentul celui prosocial - devenind o constanta a comportamentului generatiilor crescute cu TV &PC in exces. Totodata, consumul excesiv de TV si PC are efecte represive asupra climatului afectiv al familiei, pierzandu-se functia de suport emotional si moral al acesteia pentru buna dezvoltare a copilului. Utilizarea indelungata a calculatorului deterioreaza sistemul de valori si functionarea sociala la tineri, interactiunea cu cei din jur, ducand la tulburari de comportament, retragere sociala, introversie. De asemenea, sunt influentate trasaturile de personalitate, dinamica familiei si modul de comunicare intre membrii familiei. IN LOC DE CONCLUZII GHIDUL PARINTELUI IN UTILIZAREA TV&PC DE CATRE COPIL 1. Instituirea unor reguli in folosirea TV/PC de catre copil, programul fiind adaptat felului de a fi si varstei copilului: 0-2 ani - excluderea TV&PC din viata copilului (recomandarea Academiei Americane de Pediatrie); 2-7 ani - limitarea vizionarii (TV+PC+video+DVD) la 1 ora/zi; 2 ore/zi pentru copii mai mari si adolescenti. Aceste reguli trebuie sa fie cunoscute, acceptate si respectate de catre toti adultii din casa. 2. TV si PC trebuie sa fie amplasate intr-un loc in care are acces toata familia si unde este sub permanenta observatie. 3. TV/PC trebuie sa fie inchis pe durata efectuarii temelor sau in timpul meselor. 4. Fiti un bun exemplu si limitati timpul petrecut in fata TV/PC. Copilul va copia comportamentul dvs. . 5. Vorbiti cu copiii despre ceea ce vad la TV. Comunicati-le parerea dvs despre cele vizionate si lasati-i sa se exprime. Puteti aborda intrebari de genul: "Tu ce ai fi facut in situatia respectiva?'', " Crezi ca personajele au procedat corect?'' etc. 6. Nu lasati copiii sa se uite la programe cunoscute ca fiind violente si schimbati canalul sau inchideti Tv cand observati materiale daunatoare, oferindu-le si explicatii. 7. Alegeti cu atentie si discernamant programele, emisiunile si jocurile pe calculator. 8. Vorbiti cu copilul despre internet, aratati-i avantajele si dezavantajele, stabiliti ce e voie si ce nu e voie sa faca pe internet. 9.Urmariti emisiunile, filmele, impreuna cu copilul oricand este posibil, explicandu-i diferenta dintre fictiune si viata reala, respectiv consecintele unor actiuni de pe ecran in viata reala. 10.Dezaprobati comportamentele violente in fata copilului, aratandu-i ca ele nu reprezinta cea mai buna cale de a rezolva problemele. 11.Implicati copilul in alte activitati: discutii cu familia si prietenii, activitati casnice, desen, mesterit, jocuri de construit/in aer liber, sport, lectura etc. 12.Impartasiti din experienta dvs si altor parinti. Ingrijorarile cu care va confruntati ar putea gasi o rezolvare prin solutiile pe care alti parinti deja le aplica. Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-69944581173556267362015-04-16T11:00:00.000+03:002015-04-16T11:00:37.691+03:00Cum se manifesta antihifobia-frica de esec la copii?Din grecescul „atyches”, insemnand „lipsa de noroc”, alaturat binecunoscutului „phóbos” – „frica”, a rezultat un termen putin cunoscut de catre parinti, care defineste o frica des intalnita la copii. Atihifobia reprezinta frica nedorita si persistenta de esec. Ca si in cazul altor fobii, aceasta actioneaza in toate planurile vietii, conducand la rezultate nedorite si la actiuni anormale din partea celor afectati de ea.
Simplul act de a incerca ne ajuta sa obtinem cele mai bune rezultate din viata. Atunci cand ne confruntam cu situatii noi, exista doua rezultate posibile: succesul sau esecul. Cei care sufera de atihiofobie cred, insa, ca singurul rezultat posibil este esecul si, de aceea, refuza sa mai incerce. Astfel, singurele actiuni pe care le fac cei care au aceasta fobie sunt cele al caror succes este garantat. In cazul copiilor, aceasta fobie se manifesta, in special, atunci cand vine vorba de teste sau de a incerca sa faca lucruri pe care nu le-au mai facut, pana atunci.
Fiecare copil se confrunta la un moment dat cu teama de a nu se descurca intr-o sarcina, un lucru normal si deloc daunator, ba chiar aceasta teama il poate motiva. Insa in momentul in care frica este nerealista si il blocheaza in loc sa il motiveze, atunci vorbim de teama de esec.
O bine cunoscuta varianta este teama esecului scolar, caracterizata prin frica de a rata o evaluare orala sau scrisa (lucrari de control, examene etc).
Alta varianta este cea a esecului in plan social, de exemplu: teama de a spune ceva, sau de a-si exprima o parere intr-un grup.
La fel, o forma des intalnita este teama esecului legata de calitatile fizice ale copilului angrenat intr-o competitie sportiva, sau in jocuri care solicita abilitati fizice.
Chiar inainte de a incepe sarcina sau actiunea, copilul este invadat de ganduri negative: ”Sigur nu imi iese nici de data asta ce am de facut”.
Este absolut convins ca va rata ce are de executat si din aceast motiv dezvolta o parere negativa despre propria persoana care poate lua proportii daca nu se intervine la timp. Din cauza prezentei stresului si a adrenalinei ridicate la maxim, copilul se poate bloca si nu va mai reusi sa se concentreze pe cerintele sarcinii.
Din punct de vedere comportamental si al modului in care parcurg o sarcina, acesti copii lucreaza des haotic, nestructurat si invata prea multe detalii care nu ii ajuta cu nimic. La fel, intrerup des ce au de facut si se pierd in ganduri, par sa “viseze”. De multe ori acesti copii evita sa inceapa o sarcina, si refuza sa ia parte la jocuri sau alte activitati care implica competivitate.
Simptome specifice:
Transpiratie, respiratie scurta si rapida, greata, nervozitate, un ritm cardiac lipsit de regularitate, probleme legate de stomac, mersul des la toaleta, dureri de cap.
Idei utile care sa il ajute pe copil sa depaseasca astfel de situatii:
1. Incearca sa apreciezi nu numai rezultatele obtinute, dar mai ales efortul depus de catre copil.
2. Nimeni nu este perfect! Lasa-ti copilul sa simta ca este ok sa faca greseli, inclusiv in mediul familial.
3. Revizuieste-ti asteptarile viz a viz de capacitatile copilului, si accepta rezultatele obtinute. Un copil care mereu trebuie sa depuna eforturi cu mult peste posibilitatile lui reale, si care din acest motiv experimenteaza esecul, va deveni total demotivat. Asadar, identifica mai intai care este nivelul copilului, inainte de a-l aglomera cu exercitii si probleme grele din culegeri, sau de a-l trimite la tot felul de concursuri scolare si competitii sportive.
4. Nu rezolva imediat problemele copilului, ci invata-l cum ar putea el sa le solutioneze.
5. Nu compara niciodata rezultatele copilului cu cele ale fratilor, vecinilor sau prietenilor.
6. Si de ce nu? Fii chiar tu un exemplu bun pentru copil, si povesteste-i despre greselile si esecurile tale.
7. Ajuta-ti copilul sa experimenteze cat mai multe situatii de succes. De exemplu: incurajeaza-l sa faca lucruri la care se pricepe si este bun, si apreciaza-l pentru rezultatele obtinute. Aceste situatii de succes ii vor da mai multa incredere in propria persoana si il vor motiva enorm.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-1119430331045140582015-04-14T10:42:00.000+03:002015-04-14T10:42:37.836+03:00Cum ne ajutam copiii sa-si creasca stima de sine?-lauda/criticaChiar e bine să ne lăudăm copiii?
De-a lungul timpului, psihologii au încercat să înțeleagă de ce unii copii au o stimă de sine atât de scăzută. Una din concluziile la care au ajuns ei a fost că aceștia nu au fost destul de apreciați și lăudați de părinți. Așadar, ei le-au sugerat părinților și educatorilor să își laude și să își recompenseze cât mai des copiii. În timp însă, s-a dovedit că lauda nu este atât de benefică, ba chiar are unele efecte negative pe termen lung asupra copiilor. Chiar s-a afirmat că unele tipuri de laudă fac mai mult rău decât bine. În aceste condiții, poate te întrebi și tu care este diferența între laudele bune și cele nocive pentru copil, și cum este mai bine să ne lăudăm copiii.
Principala diferență între lauda bună și cea nocivă este dată de mesajul pe care îl transmitem copiilor atunci cand îi lăudăm. Te invit să înțelegi mai bine care sunt mesajele transmise prin intermediul laudei, precum și consecințele pe care acestea le pot avea asupra copiilor.
Exemple de laude nocive pentru copii:
1. Bravo! Normal că ai reușit, că doar întotdeauna ai fost deștept (frumos, bun, cuminte).
Iată una din cele mai banale dar și mai nocive tipuri de laudă, din simplul motiv că îi inoculează copilului ideea că succesul se datorează felului lui de a fi, și nu străduinței de a reuși. În mintea copilului se creează o legătură între succes și stima de sine. El gândește așa: ”dacă am succes sunt deștept, dar dacă cumva nu reușesc înseamnă că sunt prost”. În consecință, acest copil va avea o teamă mare de eșec, pentru că eșecul reprezintă dovada faptului că nu este deștept (sau frumos, bun, cuminte). În cazul unei nereușite, stima de sine a acestui copil se prăbușește, el simțindu-se fără valoare.
Pentru a evita eșecurile, copilul va avea tendința să joace “la sigur”, adică va alege problemele mai simplu de rezolvat și nu provocările, pentru că acestea pot însemna și eșecuri mari. De asemenea, el se va descuraja ușor și va evita activitățile la care nu s-a descurcat bine.
2. Uite așa trebuie să te porți mereu!
Cel mai des folosim laudele pentru a le transmite copiilor noștri tot felul de așteptări față de ei. Folosind în acest fel lauda, noi deplasăm interesul copilului de la a rezolva bine sarcinile la a ne face nouă pe plac. În timp, copilul va învăța să facă lucrurile mai ales de dragul aprobării celorlalți și nu din plăcere sau pentru a se perfecționa. Astfel, când nu mai este apreciat pentru ceea ce face, nici nu va mai face respectivele activități.
Încercând mereu să obțină laude de la ceilalți, copilul va avea tendința să își ascundă micile nereușite sau să le arate celorlalți doar părțile sale pozitive. Foarte mulți copii care au un comportament duplicitar încearcă de fapt doar să se ridice la înălțimea așteptărilor părinților.
3. Ești cel mai minunat (ești special, ești cel mai frumos din lume, etc.)
Laudele elogioase și nerealiste sunt interpretate de către copii ca semne de ipocrizie, aceștia devenind suspicioși când le aud. Copiii pot realiza destul de devreme că uneori lauda este folosită ca metodă de manipulare din partea adulților. În loc să îl ajute, această laudă îl stingherește sau îl irită pe copil, care va căuta să se îndepărteze de cel care îl laudă.
În plus, chiar dacă l-am convinge pe copil că este cel mai grozav, nu am face decât să îi asigurăm o mare dezamăgire mai încolo, când va afla singur că uneori nu este chiar atât de special.
4. Ești cel mai deștept dintre colegii tăi (Ești mai bun decât fratele tau, ești mai frumoasă decât prietena ta, etc.)
Chiar dacă această laudă poate fi măgulitoare pentru copil, ea îi induce ideea de competiție față de ceilalți. El va avea tendința să fie invidios atunci când alți copii au succes. Acest copil va crede că performanțele sale sunt mai mici dacă și ceilalți obțin aceleași performanțe ca și el. În consecință, el va încerca să fie mereu primul, și eșecurile vor fi trăite ca înfrângeri. De multe ori însă acest tip de laudă îl stingherește pe copil și îl face să se simtă prost față de ceilalți.
În ceea ce privește laudele pozitive, iată ce tipuri de mesaje benefice pe termen lung transmit ele:
Exemple de laude benefice pentru copii:
1. Bravo! Ai reușit pentru că te-ai străduit foarte mult!
Acest tip de laudă face minuni pe termen lung, pentru că îi transmite copilului un mesaj foarte important: dacă vrei să reușești, va trebui să te străduiești și să nu te dai bătut! Această atitudine îl va ajuta pe copil în momentele în care se va lovi de dificultăți. În loc să se teamă de eșec sau să se descurajeze, el va persevera pentru a-și atinge scopurile. Pentru el eșecul nu va fi decât o parte firească a procesului de învățare și nu îi va scădea cu nimic stima de sine. El va înțelege că succesul nu se datorează calităților înnăscute ci a celor dobândite în urma exercițiului.
Un copil care știe că este premiant nu pentru că s-a născut deștept ci pentru că este foarte silitor se va simți mai mulțumit decât un copil care crede că rezultatele bune la învățătură se datorează unor capacități pentru care nu a facut nimic.
2. Mă bucur pentru succesul tau!
Unul din cele mai dureroase momente pentru copil este când strădaniile sale nici măcar nu sunt observate de către ceilalți. Copilul este motivat în primul rând de dorința de a-și mulțumi părinții. Pentru el, orice efort merită atâta timp cât este observat. Părinții care apreciază străduințele copilului îl încurajează pe acesta să continue. Dacă teama de eșec îl face pe copil să abandoneze sarcinile prea grele, dorința de a avea succes îl motivează să persevereze când dă de greu.
De asemenea, cand copiii au un succes, este important să aibă cu cine să împartă bucuria de a reuși. Când observă că și ceilalți se bucură pentru el, satisfacția lui crește și mai mult.
Dincolo de mesajul transmis de laudele noastre, este foarte important și felul în care îi lăudam pe copii precum și momentul în care o facem. O laudă spusă într-un moment nepotrivit poate să isi piarda din eficiență sau chiar să aibă un efect opus. Așadar, urmează ca în articolul următor să vorbi despre cum să îți lauzi copilul într-un mod benefic pentru el.
“Copilul meu invata sa triasca in critica, invata sa condamne….”
Deseori, observam doar comportamentele care ne deranjeaza la copiii nostri pentru ca acestea ne trezesc cele mai puternice emotii. Emotii pe care le exprimam de multe ori, in febra momentului, prin critici si lamentari adresate copilului. Ce il invata pe copil acest lucru si cum altfel am putea actiona sunt intrebari la care incercam sa gasim raspunsuri in randurile de mai jos.
De ce nu este bine sa iti critici copilul frecvent
Iata cateva motive pentru care nu e bine sa ne criticam copilul:
1. Copiii percep critica drept un atac la persoana si nu ca pe o incercare de a indrepta un comportament. Copiii (si, de multe ori, nici adultii) nu fac diferenta intre critica fata de comportament si critica fata de persoana, asa ca se pot simti atacati, judecati sau neapreciati atunci cand primesc o evaluarea negativa din partea cuiva.
2. Critica fata de copil poate duce la consecinte emotionale pe termen indelungat si astfel cresc sansele de aparitie si dezvoltare a anxietatii, comportamentelor compulsive si a complexelor de inferioritate.
3. Copiii care sunt criticati permanent nu se vor mai implica atat de mult in activitati, nu vor mai avea initiativa si nici incredere in propriile forte.
4. Copiii vor invata la randul lor sa critice si sa ii invinovateasca pe cei din jur, observand cu precadere aspectele negative ale vietii. Bucuria de a trai, recunostinta pentru lucrurile bune si frumoase care i se intampla, optimismul si puterea de a trece peste momentele dificile sunt diminuate atunci cand invatam sa criticam si sa judecam excesiv oamenii sau situatiile din jurul nostru.
5. Critica nu ii arata copilului cum este bine sa procedeze, ci doar ii aduce aminte ca nu procedeaza asa cum ti-ai dori sau cum crezi ca este bine.
6. Critica frecventa ii poate forma copilului senzatia ca este tot timpul evaluat de cei din jur, crescand astfel nivelul stresului, dar si a nevoii de a-si dovedi valoarea.
E foarte probabil ca tu sa gandesti ca ”Totusi copilul meu merita sa fie criticat fiindca se comporta cu adevarat urat”. Daca insa ne amintim ca a fi critic inseamna a distruge ceva si ca ne blocheaza sa obtinem ceea ce dorim de la copiii nostri, s-ar putea sa ne gandim de doua ori inainte sa procedam astfel.
Recomandari pentru a evita critica excesiva fata de copil
Observa si lucrurile bune pe care le face copilul. Propune-ti ca la finalul zilei sa faci o lista cu gesturile si comportamentele frumoase ale copilului tau si spune-i ca le apreciezi.
In cazul greselilor copiilor, inlocuieste critica cu intrebarea „Cum s-a intamplat?”. Copilul tau a spart un pahar, continutul lui ajungand pe covor? In loc de replica „Mereu esti neatent! Ti-am zis sa ai grija!” il poti intreba cum s-a intamplat accidentul. Copilul va putea sa inteleaga mai bine in acest fel ce a gresit si vei putea profita de ocazie pentru a-l invata cum sa procedeze pentru ca data viitoare sa nu repete aceeasi greseala. Pe de alta parte, nu uita ca accidentele se intampla tuturor si ca nu putem fi mereu atenti la tot ce se intampla in jurul nostru.
Preintampina eventualele probleme. Uneori, putina atentie acordata organizarii si clarificarii te salveaza de multa bataie de cap. Copilul tau iti spune ca vrea sa picteze la el in camera? Asigura-te ca stie unde si cum are voie sa faca acest lucru si ajuta-l sa iamasurile pentru ca acuarelele sa ajunga doar pe foaie, nu si pe pereti sau mobila:).
Orienteaza-te catre rezolvarea problemei. Copilul tau nu se pregateste suficient de repede pentru scoala si riscati sa intarziati? Aminteste-i cat timp mai are la dispozitie si ce mai are de facut in acest interval pentru a fi gata de plecare.
Renunta la plangeri si lamentari. „De fiecare data cand vin acasa, gasesc dezordine, m-am saturat…”, „Tatal tau niciodata nu ma ajuta.” sau „Bunicii tai mereu te rasfata.” sunt replici pe care copilul nu trebuie sa le auda de la tine. A te plange de comportamentul altor persoane in mod frecvent, fara a cauta o solutie, inseamna a-l invata pe copil sa fie neajutorat si sa aiba atitudini negative fata de alte persoane.
In final, nu uita: copiii invata ceea ce traiesc. Acesta este si titlul cartii care ne-a inspirat acest articol si pe care ti-o recomandam si tie (o poti citi online aici). Daca il vei critica excesiv, il vei invata sa faca si el acelasi lucru.
Asadar, este important sa iti amintesti ca, daca este frecventa, critica omoara performanta si blocheaza dezvoltarea copilului si ca exista solutii alternative pe care le poti pune in practica, cu rabdare si atentie.
Psihlog clinician, logoped, psihoterapeut Simona Hint tel:0740054037 OradeaSimonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-34012649591582155432015-04-14T10:40:00.000+03:002015-04-14T10:40:04.288+03:00Ce este psihoterapia de cuplu sau consilierea maritala?In orice tip de relatie, avem de-a face cu trei entitati: cele doua persoane plus relatia. In terapia de cuplu sau consilierea maritala ne concentram in special pe dinamica relatiei si pe contributia fiecaruia la aceasta, cu alte cuvinte in ce fel cei doi actioneaza astfel incat relatia functioneaza sau nu. Unul din punctele sensibile ale unei relatii il constituie gestionarea diferentelor intre cei doi parteneri si pastrarea personalitatii fiecaruia in relatie; a fi in relatie concomitent cu a fi o persoana separata.
Cele mai multe casatorii sau relatii, nu sunt perfecte. Fiecare persoana aduce intr-o relatie, ideile sale, propriile valori si opinii, si o istorie personala ,care nu se potrivesc intotdeauna cu ale partenerului.
Aceste diferente nu inseamna neaparat ca relatia dumneavoastra trebuie sa duca la conflict. Pentru ca ,dimpotriva, diferentele pot fi complementare – stiti cum se spune: contrariile se atrag. Aceste diferente pot ajuta, de asemenea, pe oameni sa inteleaga, sa respecte si sa accepte puncte de vedere opuse si culturi diferite
De multe ori problemele in relatie sunt legate de comunicare, cu efect la trei nivele, care sunt si ingredientele de baza ale unui cuplu functional:
• Preocuparea (grija) pentru celalalt (de ex: acordarea suportului afectiv partenerului cand acesta are nevoie)
• Apropiere, intimitate (comunicarea afectiva, emotionala)
• Compatibilitate in ce priveste valorile personale
De asemenea avem diverse nevoi „relationale”, de satisfacerea carora depinde foarte mult functionalitatea relatiei; printre aceste nevoi sunt nevoia de a ne simti in securitate, de a fi apreciati, de a avea impact asupra celuilalt, de a avea initiativa, de a exprima iubirea.
Un cuplu este ca un organism viu care evolueaza si trece prin diverse stadii, care implica probleme specifice, dar si prin situatii de criza, cum ar fi: nasterea unui copil, infidelitatea unui partener, boala, somaj, etc.
Terapia de cuplu ii ajuta pe cei doi sa-si identifice dinamica si blocajele, cum contribuie fiecare la problema existenta si asumarea responsabilitatii (dat fiind ca foarte frecvent partenerii se acuza reciproc, celalalt fiind „problema”), si la stabilirea unui plan in care ei se angajeaza pentru ca relatia sa se schimbe in sensul pe care si-l doresc.
Sunt si situatii in care terapia de cuplu ii poate ajuta pe cei doi sa constientizeze faptul ca nu doresc sa continue relatia si sa le ofere suportul pentru a o finaliza.
In cadrul sedintelor de psihoterapie a cuplului pot fi abordate o gama larga de probleme cu care se pot confrunta partenerii de cuplu, iar interventia terapeutica vizeaza printre altele :
dezvoltarea abilitatilor necesare construirii si mentinerii unei relatii bazate pe incredere, respect reciproc si egalitate;
imbunatatirea abilitatilor de comunicare in cuplu (ascultarea activa aplicata membrilor cuplului);
reconstruirea relatiei intime;
rezolvarea problemelor legate de infidelitate, precum si de valorile si principiile cuplului;
incurajarea partenerilor pentru schimbarile necesare functionarii in cuplu;
initierea unui program care sa ajute la rezolvarea conflictelor in cuplu;
rezolvarea unor disfunctii sexuale psihogene, feminine si masculine (frigiditate, vaginism, dispareunie, disfunctie erectila, ejaculare precoce, impotenta psihogena);
rezolvarea problemelor legate de identitatea sexuala.
Beneficiile psihoterapiei de cuplu :
• cresterea flexibilitatii si a sigurantei partenerilor in cadrul cuplului;
• invatarea unei maniere eficiente de a gestiona conflictele;
• cresterea disponibilitatii la cooperare in cuplu;
• cresterea transparentei in comunicare;
• clarificarea mesajelor comunicate in cadrul cuplului;
• cresterea functionalitatii cuplului;
• imbunatatirea manierei de interactiune intre partenerii de cuplu.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-57320144439261959242015-04-14T10:37:00.000+03:002015-04-14T10:38:27.398+03:00Ce este astenia de primavara, cum apare si cum se trateaza?stenia de primavara este resimtita de organism ca oboseala cronica si slabiciune si afecteaza atat sfera fizica , cat si sfera psihica (intelectuala). Spune-i STOP inainte sa te bucure si cu cateva kilograme in plus. Astenia de primavara este o suferinta aproape inevitabila. Toti suportam efectele epuizarii fizice si psihice, dar primavara simptomele se acutizeaza. Principalul simptom, senzatia de oboseala care anunta ca organismul si-a epuizat resursele de energie. In mod particular astenia de primavara este o afectiune sezoniera,
Astenia este o tulburare afectiva de scurta durata, care apare, de regula, cam in aceeasi perioada din an, cu urmatoarele simptome: tristete, anxietate, iritabilitate, pierderea interesului pentru activitati de rutina, pierdea capacitatii de concentrare. Se manifesta in special la persoanele cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani, insa, uneori, a fost observata si la copii si adolescenti.
Cauzele aparitiei asteniei de primavara
Specialistii sunt de parere ca nu exista cauze clare ale asteniei de primavara, ci este vorba despre o influenta negativa a mai multor factori, atat interni, cat si externi. Asadar, iata care sunt factorii care pot declansa astenia de primavara:
– diferentele mari de temperatura resimtite la trecerea de la iarna la primavara;
– efortul de adaptare al organismului la variatiile de temperatura;
– suprasolicitarile nervoase de la inceput de sezon;
– lipsa razelor de soare;
– iarna lunga;
– lipsa exercitiilor fizice;
– carenta de vitamine si minerale din cauza alimentatiei nepotrivite (consumul predominant de carne in timpul iernii, in defavoarea fructelor si a legumelor proaspete);
– eforturile fizice sau intelectuale la nivele care depasesc posibilitatile individuale de rezistenta;
– deshidratarea;
– stresul;
– depresia;
– dereglarile hormonale;
– racelile si gripa.
Simptomele asteniei de primavara
Cele mai frecvente simptome care indica faptul ca te confrunti cu astenia de primavara sunt:
– stare permanenta de oboseala fizica si psihica;
– somnolenta;
– lipsa de concentrare;
– lipsa de energie;
– melancolie;
– tulburari ale somnului manifestate prin dificultati de adormire, somn agitat si superficial;
– stari de nervozitate;
– migrene si ameteli;
– stari de apatie si depresie;
– stari de nervozitate, disconfort, anxietate;
– sensibilitate excesiva;
– pierderea interesului chiar si pentru activitatile care altatdata erau o placere;
– lipsa tonusului muscular;
– tremuraturi ale membrelor.
Simptomele asteniei nu sunt grave si in mod normal trec de la sine in aproximativ doua-trei saptamani. Totusi, daca simptomele persista sau se agraveaza, este indicat sa consulti un psihoterapeut pentru a evita instalarea depresiei.
Diagnosticul asteniei de primavara
Vremea capricioasa din timpul primaverii, precum si modificarile de temperatura si presiune ne afecteaza atat starea fizica, cat si starea sufleteasca. Cadem prada depresiilor, obosim mai repede, simtim nevoia sa dormim continuu, ne scade capacitatea de lucru intelectual si fizic, comunicam mai putin si simtim ca cel mai bine ne este in confortul propriei case, unde ne putem izola si odihni in voie. Toate aceste stari duc la un singur diagnostic: astenia de primavara.
Tratarea asteniei de primavara
Deoarece astenia de primavara nu reprezinta o boala, nu exista un tratament concret care sa poata fi urmat de fiecare persoana care suspecteaza ca sufera de pe urma ei. In schimb, pentru a preveni instalarea asteniei sau pentru a o combate, incearca sa combini diferite remedii naturale care iti vor ajuta organismul sa treaca mai usor peste aceasta perioada dificila.
1. Fa miscare in aer liber
Miscarea si exercitiile fizice in aer liber sunt un remediu excelent impotriva asteniei, deoarece relaxeaza atat corpul, cat si mintea. Atat plimbarile in aer liber, mersul pe jos, cu rolele sau cu bicicleta, cat si exercitiile de fitness pot ajuta foarte mult la fortificarea organismului. Asadar, profita de zilele frumoase si calduroase de primavara si incarca-ti bateriile cu energia necesara.
2. Mananca sanatos
Pentru a combate starea de moleseala si oboseala incearca sa consumi cat mai multe fructe si legume proaspete, bogate in vitaminele A, B, C, D sau E si minerale, prcum fier, calciu, magneziu si potasiu. Acestea te vor umple de energie si iti vor mentine organismul sanatos. Printre alimentele care te pot ajuta sa tratezi astenia de primavara se numara urzicile, salata verde, spanacul, loboda si ridichile, legume care au efect antianemic si care intaresc organismul si sistemul imunitar.
3. Odihneste-te suficient
Somnul este un remediu ideal pentru a combate astenia de primavara. Incearca sa te culci la o ora potrivita si sa dormi cel putin 7-8 ore pe noapte. Daca intampini dificultati de adormire sau ai un somn agitat, inainte de culcare incearca sa bei o cana de ceai din plante sau un pahar de lapte. De asemenea, masajele cu uleiuri aromate sau baile cu infuzii fac minuni in cazul tuburarilor de somn si al starilor de oboseala.
4. Nu uita de lucrurile care te fac fericita
Fie ca este vorba despre filmul preferat, o plimbare in parc, o excursie la munte sau achizitonarea unui anumit obiect, nu uita sa faci lucrurile care iti plac si care iti aduc zambetul pe buze. Desi simti ca ti-ai pierdut interesul pentru aceste lucruri care altadata te incantau, incearca sa te mobilizezi si sa iti ocupi timpul cu activitati care te fac fericita pentru a iesi din starea de melancolie in care te poate arunca astenia de primavara.
Schimbarea anotimpurilor duce de multe ori la instalarea asteniei de primavara. Aceasta poate fi cauzata atat de factorilor externi, precum variatiile de temperatura sau carentele de vitamine si minerale, cat si de factori interni, precum dereglarile hormonale, stresul sau deshidratarea. Pentru a iesi mai usor din starile de nervozitate, disconfort si oboseala provocate de astenia de primavara, incearca sa combini miscarea in aer liber cu o alimentatie sanatoasa si o gandire pozitiva, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-86627068095439685122015-03-05T11:37:00.002+02:002015-03-05T11:37:49.299+02:00Mami cand esti obosita si suparata- ce simti oare?Din grija exagerata a zile de maine, din cauza “vitezei” si a stresului cotidian, ajungem sa petrecem tot mai putin timp cu copiii nostri.
“Ma trezesc dimineata, fara vlaga, dar totusi agitata, pun repede de o cafea, intre timp o trezesc pe cea mica sa o pregatesc pentru gradi, sotul imi spune din baie sa ma grabesc cu mancarea…reusesc sa ne rezolv pe toti si in scurt timp sa iesim pe usa. Spre seara, acasa, epuizata dupa o zi infernala la munca, las fetita sa se joace cat pregatesc eu ceva rapid de mancare pana vine tati…imi aduc aminte ca trebuie sa platim gradinita, ratele si intretinerea, dar banii ne intra abia peste doua saptamani…ajung in bucatarie si pe aragaz gasesc cafeaua de dimineata neatinsa, uitasem complet de ea. Imi reamintesc de zilele cand nu trebuia sa imi fac atatea griji. Sunt fericita cu viata mea de acum, dar totusi un sentiment de neliniste nu imi da pace. Expresia mea faciala, oricat as incerca sa imi lipesc un zambet permanent pe fata pentru copil, imi tradeaza starea. Iar asta mica tocmai acum s-a gasit sa se agite pe langa mine cu cerintele ei. O trimit inapoi sa se joace, sa ma lase se fac mancarea…incepe sa planga…”
Cate dintre mamici nu au macar o astfel de zi, in care sunt atat de solicitate si fizic si psihic incat rabdarea lor este pusa serios pe butuci? Si cate nu isi cearta copilul atunci cand acesta face o criza fix in momentele lor dificile?
Ei bine, exact aceste momente dificile pe care le traieste parintele sunt pentru copil de maxima importanta. Copilul crede ca tot ce se intampla in jurul lui are legatura cu el. Are nevoia constanta de a-i fi validate actiunile si de a fi valorizat, asigurandu-se astfel de iubirea parintelui. Este stiut faptul ca judecata rationala apartine adultilor, desi uneori suntem luati prin surprindere de logica impecabila a prichindeilor nostri. Dar cat e mic, copilul se ghideaza dupa principii predominant emotionale, iar rationamentele lui sunt de tip cauza-efect. El nu stie ce sunt alea rate, intretineri, servicii solicitante s.a.m.d. El stie doar ca tu esti trista (unul din primele sentimente pe care invata sa le diferentieze) si ca atunci cand esti trista el are de suferit: este fie neglijat, fie certat.
Unii copii in astfel de cazuri se agita, ca fetita din exemplul de mai sus, incercand sa capteze atentia mamei parca exact in ideea de a verifica daca mamica ei este suparata pe ea sau nu. Daca i se raspunde ca in exemplul dat, atunci sentimentele fetitei devin contradictorii, deoarece ea intelege ca este de vina pentru supararea mamei. Alti copii pot prelua starea parintelui si stau cat mai cuminti intr-un loc, incercati de o stare de anxietate, pana in momentul in care primesc un semn de afectiune de la parinte. In acelasi timp mai sunt si copiii care sufera cot la cot cu parintele, ei fiind cei care vin si cauta apropierea parintelui pentru a-i oferi alinarea de care are nevoie.
Oricat de mic ar fi copilul tau, explica-i ca atunci cand esti suparata- nu este din cauza lui, si asigural-l de iubirea ta prin suficienta recompensa afectiva. Trebuie sa stie ca mami il iubeste tot timpul, fie ca este vesela, fie ca este trista. Confirmarea iubirii nu este un moft, ci o nevoie a celui mic, care este foarte importanta in dezvoltarea lor emotionala.
Cateva sfaturi: – spunei copilul ca-l iubesti frecvent
– incerca sa nu-l repezesti cand tu esti prinsa cu diferite treburi
– explica-l exact ce faci tu acolo – nu-l repezi sau alunga- copii cat sunt de mici inteleg
– incerca sa-l implici in activitatile tale- se va simti important si ii va creste si stima de sine
Copiii au nevoie si de atentia noastra la fel ca si de dragoste si grija pe care le-o purtam
” Investiti in copiii vostri si timp”Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-4817075913560739102015-03-05T11:32:00.000+02:002015-03-05T11:32:01.386+02:00Cum sa ne dezvoltam abilitatile practice-harnicia la copii?Studiile arată că un copil învaţă în numeroase feluri despre relaţiile de familie şi modul în care familia lui funcţionează şi că una dintre modalităţile de bază prin care învaţă este să se implice în treburile casnice. Când copiii contribuie la viaţa de familie se simt competenţi şi responsabili, în plus împărţirea treburilor gospodăreşti are avantajul de a reduce stresul în viaţa de familie. Implicarea copiilor în activităţile casnice ajuta familia să funcţioneze mai bine ca un întreg.
Cum să îi implici şi motivezi pe copii
Secretul stă în a le cere ajutorul, arătând apreciere atunci că îl oferă, pe măsură vârstei lor, evident. O responsabilitate care este prea dificilă pentru un copil poate fi frustrantă sau chiar periculoasă, dar există şi şanse să se plictisească dacă este prea uşoară pentru el.
Chiar şi copiii mici pot să înceapă să ajute, dacă ştii să alegi o serie de responsabilităţi pliate pe vârsta şi puterea lor. Poţi începe cu sarcini simple, cum ar fi strânsul jucăriilor. Copii se vor simţi importanţi întrucât contribuţia lor te va ajuta pe tine.
Este de asemenea important să te gândeşti la sarcini care se integrează într-un proiect ce implică toţi membrii familiei, cum ar fi, spre exemplu, aşezatul mesei. Este suficient pentru a le dezvolta un sentiment de responsabilitate şi pentru a-i face să simtă că fac parte dintr-o familie.
Bani de buzunar?
Cercetătorii cred că e mai bine să nu oferi stimulente, cum ar fi bani de buzunar, pentru îndeplinirea unei sarcini din gospodărie. Încearcă, în schimb, să oferi recompense afective, motivându-i cu o îmbrăţişare şi cu recunoştinţă.
Sarcini pentru diferite vârste
Copiii pot ajuta în casă în mai multe moduri. De exemplu, ei pot pur şi simplu să se joace afară dacă adulţii au de făcut ceva important la care ei nu pot contribui. Unele familii pretind copiilor mai mari să aibă grijă de cei mai mici: să îi distreze, să aibă grijă de ei, să se joace cu ei etc.
Iată câteva idei pentru copii de diferite vârste:
Un copil de 2-3 ani poate să:
• Strângă jucăriile şi cărţile.
• Pună hainele la locul lor.
• Stabilească locurile la masă.
Un copil de 4-5 ani va fi încântat să:
• Aranjeze masa.
• Te ajute la gătit, sub supraveghere.
• Aranjeze hainele curate în grămezi pentru fiecare membru de familie, gata pentru a fi împachetate.
• Te ajute la cumpărături şi să pună alimentele în coş.
• Contribuie la întinsul rufelor.
Pentru un copil de 6-8 ani este potrivit să:
• Ude plantele.
• Aibă grijă ca animalului de companie să nu îi lipsească apa şi mâncarea.
• Îţi ofere ajutor la muncă în grădină, sub supraveghere.
• Cureţe chiuveta în baie.
• Şteargă scaunele în bucătărie.
• Întindă rufe.
• Împacheteze hainele curate şi uscate.
• Aşeze tacâmurile şi vesela în dulap.
• Şteargă praful.
• Ducă gunoiul.
• Să îţi ofere ajutor cu pregătirea şi servirea mesei, sub supraveghere.
Indiferent ca ai o familie numeroasa sau sunteti numai voi trei, activitatile din casa trebuie impartite intre voi pentru ca lucrurile sa mearga bine
Nicio persoana nu ar trebui sa isi asume sau sa fie facuta responsabila pentru toate treburile casnice. Aici includem si persoanele casnice, fie ca este vorba de mama sau de tata, pentru ca oricine merita si are nevoie de ajutor.
Sarcinile casnice trebuie impartite intre toti membrii familiei, in functie de abilitatile lor de a le face.
In plus, si foarte important, a face treburile casei impreuna, ca o echipa, favorizeaza unitatea familiei si, de ce nu?, cresterea increderii in sine, mai ales cand este vorba de copil.
A lucra impreuna pentru acelasi obiectiv mai dezvolta si responsabilitatea unuia fata de ceilalti. Se creeaza sentimentul de „acasa” pentru toti membrii familiei. Dar oricat de echilibrat am vrea sa impartim treburile casnice intre membrii familiei, ceva tot va fi „nedrept” pentru unul/unii dintre ei, de aceea nu trebuie sa uitam de principiul rotatiei activitatilor.
Psiholog, logoped, psihoterapet Oradea Simona Hint tel 0740054037Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-45254000967694305752015-03-03T13:04:00.002+02:002015-03-03T13:05:08.134+02:00Ce este psihoterapie de cuplu sau consilierea maritala?In orice tip de relatie, avem de-a face cu trei entitati: cele doua persoane plus relatia. In terapia de cuplu sau consilierea maritala ne concentram in special pe dinamica relatiei si pe contributia fiecaruia la aceasta, cu alte cuvinte in ce fel cei doi actioneaza astfel incat relatia functioneaza sau nu. Unul din punctele sensibile ale unei relatii il constituie gestionarea diferentelor intre cei doi parteneri si pastrarea personalitatii fiecaruia in relatie; a fi in relatie concomitent cu a fi o persoana separata.
Cele mai multe casatorii sau relatii, nu sunt perfecte. Fiecare persoana aduce intr-o relatie, ideile sale, propriile valori si opinii, si o istorie personala ,care nu se potrivesc intotdeauna cu ale partenerului.
Aceste diferente nu inseamna neaparat ca relatia dumneavoastra trebuie sa duca la conflict. Pentru ca ,dimpotriva, diferentele pot fi complementare – stiti cum se spune: contrariile se atrag. Aceste diferente pot ajuta, de asemenea, pe oameni sa inteleaga, sa respecte si sa accepte puncte de vedere opuse si culturi diferite
De multe ori problemele in relatie sunt legate de comunicare, cu efect la trei nivele, care sunt si ingredientele de baza ale unui cuplu functional:
• Preocuparea (grija) pentru celalalt (de ex: acordarea suportului afectiv partenerului cand acesta are nevoie)
• Apropiere, intimitate (comunicarea afectiva, emotionala)
• Compatibilitate in ce priveste valorile personale
De asemenea avem diverse nevoi “relationale”, de satisfacerea carora depinde foarte mult functionalitatea relatiei; printre aceste nevoi sunt nevoia de a ne simti in securitate, de a fi apreciati, de a avea impact asupra celuilalt, de a avea initiativa, de a exprima iubirea.
Un cuplu este ca un organism viu care evolueaza si trece prin diverse stadii, care implica probleme specifice, dar si prin situatii de criza, cum ar fi: nasterea unui copil, infidelitatea unui partener, boala, somaj, etc.
Terapia de cuplu ii ajuta pe cei doi sa-si identifice dinamica si blocajele, cum contribuie fiecare la problema existenta si asumarea responsabilitatii (dat fiind ca foarte frecvent partenerii se acuza reciproc, celalalt fiind “problema”), si la stabilirea unui plan in care ei se angajeaza pentru ca relatia sa se schimbe in sensul pe care si-l doresc.
Sunt si situatii in care terapia de cuplu ii poate ajuta pe cei doi sa constientizeze faptul ca nu doresc sa continue relatia si sa le ofere suportul pentru a o finaliza.
In cadrul sedintelor de psihoterapie a cuplului pot fi abordate o gama larga de probleme cu care se pot confrunta partenerii de cuplu, iar interventia terapeutica vizeaza printre altele :
dezvoltarea abilitatilor necesare construirii si mentinerii unei relatii bazate pe incredere, respect reciproc si egalitate;
imbunatatirea abilitatilor de comunicare in cuplu (ascultarea activa aplicata membrilor cuplului);
reconstruirea relatiei intime;
rezolvarea problemelor legate de infidelitate, precum si de valorile si principiile cuplului;
incurajarea partenerilor pentru schimbarile necesare functionarii in cuplu;
initierea unui program care sa ajute la rezolvarea conflictelor in cuplu;
rezolvarea unor disfunctii sexuale psihogene, feminine si masculine (frigiditate, vaginism, dispareunie, disfunctie erectila, ejaculare precoce, impotenta psihogena);
rezolvarea problemelor legate de identitatea sexuala.
Beneficiile psihoterapiei de cuplu :
• cresterea flexibilitatii si a sigurantei partenerilor in cadrul cuplului;
• invatarea unei maniere eficiente de a gestiona conflictele;
• cresterea disponibilitatii la cooperare in cuplu;
• cresterea transparentei in comunicare;
• clarificarea mesajelor comunicate in cadrul cuplului;
• cresterea functionalitatii cuplului;
• imbunatatirea manierei de interactiune intre partenerii de cuplu.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-77684300729761371782014-11-19T09:03:00.000+02:002014-11-19T09:03:17.309+02:00Ce este fericirea?Nimic nu e mai important decat fericirea, dar va-ti intrebat vreodata ce este aceasta?
Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept “o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti.”
Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor”. (Barbey d’Aurevilly)
Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.
De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.
Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.
Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.
Fericirea am putea imparti in doua categorii: fericirea de bilant, adica analiza noasta si perceptia noastra asupra starii de bine, de fapt a vietii, a traiului de zi cu zi (ex: familia, implinirile profesionale, copii, parinti, prieteni, conditia zilnica etc) fiind si o fericire durabila, controlabila, si fericirea ca si emotie, de moment , clipele spontane care ne fac fericiti (ex:primirea unui cadou,aflarea unui vesti bune), intitulandu-se fericire spontana care este mai putin durabila , adica de monent ( bucuria).
Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.
Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?
• Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
• Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
• Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
• Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
• Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
• Sa” gradinarim” fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
• Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
• Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
• Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
• Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
• Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.
10 citate despre fericire:
1. Trebuie să râzi înainte de a fi fericit, de teama că vei muri fără să fi râs vreodată. Jean de la Bruyere
2. Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni si a cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. Platon
3. Noi căutăm cu toții fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa stiind confuz ca au una pe undeva. Voltaire
4. Nefericirea este pretutindenea, dar si fericirea de asemenea. Voltaire
5. Ferice de noi ca nu suntem prea fericiți. Voltaire
6. Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit nici nefericit, ci pur si simplu viu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea. George Bernard Shaw
7. Daca s-ar sadi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare. Jules Renard
8. E un lucru atat de obisnuit pentru un om sa nu fie fericit si atat de important faptul ca tot ce e un bine e cumparat cu mii de necazuri, incat o treaba care se face usor devine suspecta. Jean de la Bruyere
9. Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. Goethe
10. Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tasneasca nefericirea. Balzac
Psiholog, logoped, psihoterapeut Oradea Simona Hint tel:0740054037Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-54748820392493095532014-10-23T12:59:00.001+03:002014-10-23T12:59:27.968+03:00Cum ne invatam copiii sa faca diferanta intre durerea fizica si durere emotionala? Copiii nostri plâng deseori de dureri, și este dificil să știm dacă există motive de îngrijorare.Cauza dureri poate fi : simptome somatice sau simptome psihosomatice. Simptomele fizice sau somatice reprezinta o conditie medicala generala , iar simptomele psihosomatice reflecta starea psihica a noastra manifestandu-se prin durere somatica sau fizica. Manifestarile simptomele psihosomatice la copii sunt asemanatoare cu cele fizice, sub forma de durere care au loc în organism. Câteva exemple comune sunt: dureri de cap, dureri de stomac, disconfort gastro-intestinal, lipsa poftei de mancare, insomnie, mictiune frecventa etc Copii cu tulburari psihosomatice sunt evaluati din punct de vedere medical , iar in urma investigatiilor medicale, le este confirmat, " din punct de vedere medical copilul este clinic sanatos" Din păcate, părinții, de obicei, încearcă să evalueze problemele medicale și să ia o decizie bazată pe un spectru fizic, excluzand o posibiba tulburare psihosomatica.Cu toate acestea, copiii care au probleme emoționale și comportamentale manifesta acelasi simptome,dar sunt de multe ori ignorate. Cu toate acestea, în cazul în care aceste probleme medicale sunt nefondate-lipsa unui diagnostic: „ Copilul dv este din punct de vedere clinic sanatos”,ne putem pune un semn de intrebare :”Oare nu sunt tulburari psihosomatice?”, Copiii nu au capacitatea de a-și exprima verbal sentimentele și emoțiile lor până la 11 sau 12 de ani. Prin urmare, atunci când se simt efectele unei emoție intern și nu se poate identifica ca o problemă fizică a lor,ci mai degraba ca o exprimare a emotiilor traite sub forma de durere: Ex: dureri de cap, burta, stari de voma, mictiuni frecvente, diaree, Ca adulti, atunci cand simtim "fluturi in stomac", noi știm ce înseamnă aceasta senzație. Putem face diferenta intre durere fizica si emotionala. Pentru un copil, acesta este diferit și incomod și se simte similar cu o durere de stomac din cauza gripei. Prin urmare, în orice moment un copil se simte nervos, "mă doare burtica" este un răspuns valabil. Cum putem ajuta copiii noștri să înțeleagă ce sunt cu aceste simptome, care este diferenta intre ele?. Ca si parinte trebuie sa fim atentii la alte indicii ale copiilor. Cum plange? Cand plange? , care este conjunctura in care plange, se întâmplă în mod constant în anumite locuri sau anumite evenimente specifice (școală, vizită , gradinita etc)? De asemenea, puteți observa un ton al vocii sau schimbarea expresiei faciale asociate cu plânsul (furia, frica, tristete, etc)? De aceea este foarte important sa dezvoltam copiilor nostri si vocabularul emotional, Multi copii de varsta prescolara si scolara raspund la intrebarea: "Cum te-ai simtit?" cu raspunsuri de genul "Rau" sau "Bine". Aceste raspunsuri sunt un indicator al saraciei vocabularului referitor la emotii. Este foarte important ca dvs., parintii, sa discutati cu copiii dvs. despre felul in care se simt intr-o anumita situatie sau despre emotiile pe care le-au experientiat pe parcursul zilei. Suparare, mirare, enervare, furie, bucurie, entuziasm, frica, spaima, ingrijorare, uimire sunt termeni care trebuie sa existe in vocabularul copiilor astfel incat ei sa poata exprima cat mai adecvat ceea ce simt. Puteti discuta cu copiii despre durerea emotionala si despre durerea fizica, ajutandu-i pe copii sa faca diferenta intre acestea. De asemenea, puteti vorbi despre diverse situatii in care persoane diferite traiesc emotii diferite desi sunt confruntate cu acceasi situatie (de ex. cand Ionel il loveste pe Adi, Ionel poate simti furie, Adi poate simti frica, parintii lui Ionel ingrijorare si nemultumire iar parintii lui Adi pot simti mila si indignare). De asemenea, v-ati putea reintoarce la joc, alaturi de copilul dvs.: sa identificati impreuna emotiile unui personaj din poveste, sa cautati in reviste oameni care exprima o anumita emotie, sa mimati trairea unor emotii, sa identificati aspecte paraverbale (tonul vocii), nonverbale (expresia intiparita pe fata) si posturale (pozitia corpului) ale diverselor emotii. Este foarte important pentru copii sa-si poata identifica singuri propriile emotii, aceasta ducand la o mai buna exprimare a ceea ce simt emotional si fizic. Daca simptomele psihosomatice persista apelati la specialisti:Psiholog , logoped psihoterapeut Simona Hint Oradea tel 0740054037 Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-87630368668678060442014-10-21T13:14:00.000+03:002014-10-21T13:14:57.321+03:00Cum ajutam copii sa treaca peste divort?Un climat familial in care apar anumite disensiuni intre parinti, certuri, neintelegeri sau in care se instaleaza tacere, sugerand aparitia unei rupturi, este perceput de catre copil ca o traire de angoasa si anxietate, ca o teama a unui potential pericol. Ca urmare, desi parintii evita sa aduca problemele lor in fata copilului, incearca sa ii ascunda aceste situatii, nu ii spun ce se intampla, copilul resimte din plin tensiunea si atmosfera incarcata din familie.Tensiunea din fata unui divort al parintilor nu se transmite numai prin cuvinte, ci este adesea perceputa ca gesturi, ca schimbari ce apar in viata de pana atunci a familiei, ca disparitie a unor ritualuri cotidiene, ca dispozitie si reactii ale membrilor familiei.
Copiii sunt foarte atenti si sensibili la toate aceste schimbari care apar si adesea ne surprind cu exactitatea observatiilor lor privind starea unuia dintre parinti.
Iata care sunt cele mai pregnante si intense efecte ale divortului asupra copiilor:
Confuzia
A sti ca se intampla ceva, dar sa nu iti spuna nimeni exact despre ce e vorba, sperand ca o sa te prinzi singur pe parcurs poate fi extrem de ambiguu si de greu de suportat.
Pentru copil, a afla devine o preocupare si in lipsa unor informatii certe, isi va construi propriul scenariu cu privire la motivul pentru care in familia lui se produce o schimbare, au loc conflicte, unul din parinti se muta de acasa sau se muta in alta camera din casa.
Vinovatia
Atunci cand asista la discutii aprinse sau cand simt ca ceva nu este in regula intre parintii lor, copiii isi atribuie in dese randuri vinovatia, considerandu-se chiar el motivul pentru care se intampla acest lucru, chiar daca in realitate nu este adevarat. Se gandesc ca au fost “rai”, ca nu s-au comportat cum trebuie, ca au dezamagit sau ca parintii s-au suparat pe ei.
Un moment extrem de dificil este acela in care copilul va fi pus sa aleaga intre cei doi parinti. Oricate argumente i s-ar da in favorarea unuia sau altuia, el nu poate imparti dragostea lui in doua si nu se poate imparti intre cei doi.
Incertitudinea
Familia este garantul stabilitatii si securitatii copilului. In momentul in care au loc schimbari, intregul univers al copilului se clatina si uneori ii este dificil sa integreze aceste schimbari.
Exista o serie de schimbari care il vor induce in eroare:
• unul din parinti nu va mai locui permanent cu el;
• se vor muta in alta casa;
• poate fi mutat la o alta scoala;
• se poate muta in alt oras;
• va avea alti prieteni;
• va avea alti colegi;
• poate aparea un partener nou in viata parintelui cu care locuieste etc.
Furia
Expresie a suferintei si neputintei, furia apare ca singura modalitate de manifestare si de descarcare a trairilor si sentimentelor amestecate. Ea ppoate fi indreptata catre:
• ambii parinti;
• catre parintele considerat “vinovat”;
• poate fi deplasata catre membrii ai familiei (bunici, veri, frati);
• sau din afara familiei (prieteni, colegi, educatoare, persoane straine).
Tristetea
Tristetea este o alta expresie a suferintei copilului, tristetea poate lua diferite forme:
• o retragere a copilului din social;
• lipsa de a mai participa;
• de a se mai implica;
• apatie;
• plans facil;
• o crestere a sensibilitatii si iritabilitatii;
• o scadere a rezultatelor scolare;
• aparitia unor imbolnaviri repetate sau stari de rau care nu au o cauza medicala, dar care pot fi puse in legatura cu climatul familial.
Abandonul
Plecarea unuia dintre parinti, disparitia lui din planul cotidian, din activitatile de zi cu zi facute impreuna, din obiceiurile intemeiate in timp confera copilului trairea starii de abandon.
Ceea ce simte el este ca parintele pleaca definitiv, ca il va parasi pentru totdeauna, ca si cum ar fi murit, ca nu se va mai intoarce niciodata.
Refuzul
Incapacitatea de a accepta separarea este insotita adesea de refuzul copilului de a accepta ceea ce se intampla si de a se adapta noii realitati.
Astfel, se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, vorbeste despre parinti ca si cum nu ar fi divortati, pastreaza la nivel de fantasma o familie asa cum si-a dorit-o el si o imagine ideala a parintilor care nu s-au separat. Pot aparea eforturi de a impaca cei doi parinti, opozitii si proteste vehemente cu privire la aparitia unor noi parteneri in viata parintilor.
Agresivitatea
Manifestarile violente ale copilului pot aparea atat in raport cu ceilalti, cat si in raport cu propria persoana.Copilul poate vorbi urat, poate lovi, strica sau se poate lovi in incercarea de a pune in act tensiunea si teama pe care o resimte. Agresivitatea este unul din primele simptome ale unui climat tensionat sau conflictual si una din primele modalitati ale copilului de a-si exprima suferinta.
Cum ajutam copiii sa treaca peste divort?
Este importanta pregatirea copilului pentru ceea ce urmeaza sa se intample.
A-i comunica cum stau lucrurile, in ce situatie se afla relatia parintilor sai, ce hotarare au luat, de ce procedeaza asa o modalitate de a fi langa el si de a reduce posibilitatea aparitiei confuziei si scenariilor pe care si le va face in mintea lui. De asemenea, si a afla care este parerea lui si cum simte el ceea ce se intampla sunt lucruri esentiale pe care trebuie sa le faci pentru a fi alaturi de copil si a-l ajuta sa treaca mai usor peste. Iata lista de nevoi ale unui copil:
– are nevoie de ambii parinti linga el, fiti siguri ca acesta primeste scrisori, telefoane, vizite dese de la celalalt parinte; cind acesta nu se implica in cresterea lui sau nu ii este permisa implicarea copilul se simte neimportant si neiubit cu adevarat
– nu va certati in fata lui, incercati sa va intelegeti de dragul lui; ramineti la un acord comun fata de activitatile care implica copilul, cind va certati acesta simte ca a gresit cu ceva, ca el este vinovat
– vrea dragoste de la amindoi si sa fie bucuros cit timp sta cu fiecare dintre voi; nu fiti gelos pe timpul petrecut cu celalalt parinte sau suparat cind copilul sta cu dumneavoastra; acesta va simti ca trebuie sa ia partea cuiva si sa iubeasca mai mult un parinte fata de celalalt
– comunicati direct cu celalalt parinte, nu transformati copilul in mesager dintr-o parte in alta
– cind vorbiti cu acesta despre celalalt parinte, spuneti doar lucruri dragute sau nu spuneti nimic; cind sunteti rautacios copilul crede ca trebuie sa va tina partea.
Ce sa spuneti copilului:
Cind vine vorba sa discutati cu copilul despre divort, multi parinti nu stiu ce sa spuna. Faceti discutia mai usoara pentru dumneavoastra si copil pregatindu-va inainte. Daca puteti anticipa intrebarile, ocupati-va de propriile frici din timp si planificati atent ce veti spune. Incercati sa abordati un ton empatic. Dati copilului o explicatie sincera dar si prietenoasa.
Spuneti adevarul:
Copiii dumneavoastra au tot dreptul sa srie de ce divortati, dar raspunsurile detaliate si lungi ii pot face confuzi. Alegeti ceva simplu si sincer cum ar fi: “Nu ne mai putem intelege”. Trebuie sa reamintiti copilului ca parintii si copiii nu se inteleg intotdeauna, dar nu vor inceta sa se iubeasca.
Spuneti: “Te iubesc”:
Cit de simplu ar suna, daca copilul va sti ca dragostea pentru el nu s-a schimbat va putea depasi mai bine separarea. Spuneti-le ca inca tineti la ei si ii veti ajuta in toate problemele.
Evitati sa da-ti vina pe partener:
Este important sa fiti sincer cu copiii, dar fara a fi critic la adresa celuilalt. Acest lucru poate fi dificil cind au existat evenimente dureroase, cum este infidelitatea, dar putina cu diplomatie puteti evita sa va jucati de-a vinovatul.
Cita informatie sa impartasiti:
In general copiii mici au nevoie de mai putine detalii, trebuie sa alegeti cit de mult sa ii spuneti. Ginditi-va bine cum il vor afecta anumite informatii. Spuneti copiilor despre modificarile din viata lor, scoala, activitati dar nu ii coplesiti cu detalii. Indiferent cit de mult sau putin decideti sa spuneti copiilor, amintiti-va ca informatiile trebuie sa fie adevarate.
Ajutati-va copilul sa-si exprime emotiile:
Ascultati ceea ce simte copilul. Indepartati-i temerile, neintelegerile si aratati-i dragoste neconditionata. Copilul trebuie sa stie ca dragostea voastra este neconditionata. Ajutati-i sa gaseasca cuvinte pentru emotiile lor. Este normal ca acestia sa gaseasca dificil sa-si exprime sentimentele. Lasati-i sa stie ca indiferent ce vor spune este OK. Daca nu vor impartasi aceste emotii cu dumneavoastra in timp le vor face fata mai greu.
Clarificati neintelegerile:
Multi copii cred ca este cumva vina lor pentru divort, poate certurile cu parintii, notele rele sau problemele lor. Repetati de ce ati ales sa divortati. Copiii par sa inteleaga intr-o zi si in urmatoarea sa fie nesiguri. Fiti rabdatori cu ei si reasigurati-i de cite ori este nevoie ca ambii parinti vor continua sa il iubeasca si ca nu sunt responsabili pentru divort.
Aratati dragoste copilului:
Copiii au o capacitate remarcabila de a se vindeca atunci cind au sustinerea si dragostea de care au nevoie. Cuvintele, actiunile si capacitatea de a ramine constant sunt importante in viata copilului. Spuneti copilului ca, indiferent de circumstantele fizice ale familiei, acestia vor continua sa aiba relatii sanatoase si iubitoare cu ambii parinti. Apropierea fizica sub forma imbratisarilor, batailor pe umar sau simpla proximitate au o putere uimitoare de a reasigura copilul de dragostea dumneavoastra.
Confortul rutinelor:
Beneficiul programelor si a organizarii este bine cunoscut pentru copiii mici, iar multi parinti nu realizeaza ca si cei mai mari apreciaza rutina. Copiii se simt in siguranta cind stiu ce ii asteapta. Stiind asta chiar si cind schimba casa, ora mesei este urmata de un dus si apoi temele, de exemplu, linistind mintea copilului.
Mentinerea rutinei inseamna si continuarea regulilor, premiilor si a disciplinei. Rezistati tentatiei de a alinta copiii in timpul divortului permitindu-le sa incalce regulile.
Intelegeti-va cu fostul partener:
Conflictele intre parinti – separati sau nu – pot fi foarte daunatoare pentru copii. Evitati sa puneti copilul in mijlocul certii sau sa il faceti sa creada ca trebuie sa aleaga pe unul dintre voi. Nu va certati in fata lui, chiar daca este la telefon, evitati sa discutati despre obiceiurile urite ale fostului cu copilul.
Nu permiteti copilului sa devina confidentii adultilor:
In timp ce copiii sunt motivati sa-si faca parintii sa se simta bine in timpul divortului, nu sunt indeajuns de maturi totusi sa joace un astfel de rol. Parintii care gresesc si se destainuiesc copiilor ii pot usor coplesi lasindu-le sentimente de anxietate, furie, depresie, lipsa controlului si imposibilitatea de a discuta despre aceste sentimente pentru a nu-si supara mai mult parintii. Parintii suparati trebuie sa-si gaseaca confidenti adulti adecvati (terapeuti, prieteni, familie).
Iluzia reimpacarii:
Copiii vor crede mereu ca pot sa va reimpace. Vor incerca chiar sa faca acest lucru posibil. Vor incerca sa fie foarte cuminti, sa ia note mari, sa respecte regulile pentru a fi o familie din nou. Vor manipula situatiile pentru ca cei doi parinti sa se intilneasca si sa discute. Vor sabota noua relatie. Dumneavoastra si celalalt parinte trebuie sa luati aceasta responsabilitate imaginata de pe umerii copiilor. Va trebui sa explicate de multe, multe ori ca divortul este permanent.
Nu va folositi copii drept spioni:
Vreti sa stiti ceva despre fostul partener, descoperiti singur. Cerind unui copil sa spioneze il pune pe acesta in mijloc si dezvolta sentimente de responsabilitate pentru starea de bine a parintelui.
Nu restrictionati vizitele pentru a-l pedepsi pe celalalt parinte:
Un copil trebuie sa aiba contacte regulate cu ambii parinti. Durerea pe care o simte din cauza absentei unui parinte nu se merita pentru a va satisfice dorinta de razbunare.
Santajul copiilor:
Frecvent copiii vor ameninta sau santaja sentimental parintii pentru a reuni. “Am sa fug de acasa” sau “Te urasc pentru toata viata”. Trebuie sa discutati serios cu copiii.
Reactiile normale ale copilului la separari si divort:
Unii copiii trec prin divort cu relativ putine probleme, in timp ce cu altii este mai dificil. Este normal pentru copil sa simta nenumarate emotii, dar timpul, dragoastea si reasigurarea ar trebui sa-l ajute sa se vindece. Daca copilul ramine coplesit ati putea avea nevoie de ajutor profesional.
Psiholog, logoped, psihoterapeut Simona Hint Oradea tel 0740054037Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-89994022293538631592014-09-24T10:48:00.002+03:002014-09-24T10:48:28.727+03:00Crizele emotionale- tipetele in public, 15 sfaturi utileUna dintre problemele cu care se confrunta parintii este gestionarea crizelor emotionale. Toti trecem, de-a lungul vietii, prin crize emotionale, dar copiii sunt cei care au nevoie de cel mai mult sprijin in gestionarea acestora.
Mai cu seama la copiii mici, exista momente cand parintii intampina greutati in rezolvarea acestora. Motivul este imposibilitatea copilului de a isi exprima clar emotiile, dorintele.
De exemplu, la copiii de pana la 3 ani, aceste crize emotionale au o manifestare violenta, plans cu tipete, lovituri de pumni, dat din picioare. De ce asa? Deoarece copilul mic descopera acum realitatea din jurul lui. Apar dorintele, iar atunci cand raspunsul parintilor este negativ, apar si reactiile copiilor.
De fapt, aceste crize emotionale fac parte integranta din dezvoltarea emotionala. Acesta este modul prin care invata ca nu tot ceea ce doreste se poate si realiza. O explicatie expusa cu calm, rabdare si consecventa poate invata copilul care este diferenta dintre lucrurile ce ii sunt permise si cele care ii sunt interzise. Claritatea si fermitatea explicarii motivelor pentru care nu are voie sa faca acel lucru este un factor important in reusita, intareste relatia copil – parinte si il va ajuta ca pe viitor sa isi exprime emotiile intr-un mod diferit.
A nu ceda poate fi cheia succesului in aceste exprimari emotionale. Copilul va intelege in final ca oricat de puternica si de violenta ar fi manifestarea, daca acel lucru nu ii este permis, nu va trebui sa il faca.
De exemplu, cea mai banala activitate, cumpararea unei jucarii, poate starni o avalansa de emotii. Cum il invatam sa reactioneze? Dupa alegerea jucariei dorite, fapt ce starneste emotii pozitive, este nevoie de explicatii pentru a il convinge sa se comporte frumos cu acea jucarie, precum “nu tragem de par papusa, pentru ca o doare” sau “nu stricam masina, trantind-o, petru ca se strica motorul”.
Atunci cand jucaria aleasa nu poate fi cumparata din diferite motive, iar copilul reactioneaza prin emotii negative, tot explicatia si calmul sunt cele care ne scot din impas. Expunerea motivelor, dar mai ales speranta ca va veni un moment cand va exista posibilitatea cumpararii acelei jucarii, de exemplu de ziua lui, aplaneaza exprimarea negativa a emotiilor.
Cateva sfaturi utile:
1. In crizele emotionale (de tantrum, cum se numeste in termeni de specialitate), copilul este coplesit de emotie. Teama, respingerea lui de catre altii si intreruperile bruste pot fi conditii pentru starnirea unor astfel de valuri emotionale.
2. O poveste sau un film cu un monstru infricosator vazut dupa-amiaza il poate conduce spre o stare emotionala instabila pe care, chiar daca nu o manifesta imediat, la prima ocazie care va adauga “picatura emotionala”, se va manifesta – foarte posibil – sub forma acestei crize in care copilul nu se mai poate controla.
3. Cand este in plina criza de tantrum, daca iesi din incapere lasandu-l acolo singur, nu faci decat sa-i inrautatesti situatia emotionala: simte ca este abandonat. Furtuna emotionala il sperie si are nevoie sa te stie alaturi. Daca nu se manifesta prea violent, ia-l in brate si tine-l la piept. Exista sansa sa simta confortul imbratisarii tale si sa se linisteasca repede.
4. Indiferent cat dureaza criza, nu-i cere ce nu-ti poate da in acele momente. Nu negocia in timp ce tipa, urla, plange si este, in mod fundamental, speriat.
5. Incearca sa nu te lasi purtata de grija pentru ceea ce spun ceilalti.
Daca sunt sau au fost parinti, vor intelege. Nu ei sunt acum importanti. Totul este ca tu sa te stapanesti.
6. Daca se ajunge ca in criza sa loveasca pe altii din jur, sa arunce cu lucruri, pur si simplu ia-l de acolo, iesiti in afara spatiului unde are loc criza. Stai cu el pana se linisteste. Vorbeste cu el dupa. Cand veti discuta, tine-l aproape de tine si fa-l sa inteleaga ce s-a intamplat: recunoaste-i frustrarea, incurajeaza-l sa-ti vorbeasca alta data cand simte ca nu mai poate face fata.
7. Incearca sa anticipezi situatiile care pot provoca crize emotionale. Incearca sa-ti dai seama ce anume il aduce la marginea crizei: daca, de exemplu, descoperi ca il da peste cap trecerea brusca de la o activitate la alta, da-i mai mult tip intre schimbari. Spune-i din vreme ca urmeaza in cateva minute sa plecati din parc acasa sau ca urmeaza in cateva minute cina si va trebui sa intrerupa in curand jocul!
8. Inainte de a-i spune “nu”, incearca sa te opresti, sa vezi daca nu poti sa eviti negatia prin oferirea unei alegeri, prin oferirea unei explicatii. In fond, daca mai stati cateva minute in parc dandu-i sansa sa termite jocul inceput, dar cu conditia sa manance tot la cina, nu sunteti amandoi mai castigati?
9. Atentie la posibilele cauze legate de stresul prea mare sau de lunga durata.
Poate familia a trecut printr-o perioada foarte agitata si obositoare. Poate exista tensiuni intre tine si sotul tau.
10. Daca cel mic trece prin crize in fiecare zi, este momentul sa cauti un ajutor de specialitate; poate fi vorba despre o situatie psihologica sau chiar somatica responsabila de aceste crize emotionale extreme.
11. Pentru a-i putea cere ca treptat sa invete sa-si controleze emotiile si reactiile, invata sa ti le controlezi si tu pe ale tale, sa nu-ti manifesti nervii necontrolat in fata lui. Chiar daca este mic si “nu stie”, vede!
12. De fiecare data cand se poarta agresiv sau brutal, dar fara sa fie in criza tip tantrum, poti introduce o consecinta neplacuta: “Nu mai vorbi urat. Pentru ca ai folosit cuvinte urate, in seara asta nu te mai uiti la desenele animate!”
13. Inainte de a iesi in oras, la cumparaturi sau intr-o vizita, spune-i clar ce astepti de la el: fixeaza regulile jocului dinainte! Si nu uita sa le respecti si tu.
14. In plina criza de tantrum, nu poti “disciplina”, nu poti “discuta problema”; incearca sa iesiti amandoi din situatie mai intai!
15. Daca crizele de furie si nervii continua si copilul este din ce in ce mai tensionat si plin de agresivitate si furie, apeleaza la un specialist. Psiholog, psihoterapeut, logoped Simona Hint tel: 0740054037 Oradea.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-48566761388530995192014-05-07T10:31:00.001+03:002014-05-07T10:31:56.007+03:00CUM STAPANIM UN COPIL FURIOS, CRIZELE DE ISTERIE
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Daca esti parinte, sunt ceva posibilitati sa te fi
confruntat si tu cu asemenea situatii, chiar si daca ai un copil de varsta mai
mica. De ce oare de cele mai multe ori ajungem sa avem meciuri de tipete cu
copiii nostri sau, mai rau, sa nu stim cum sa procedam mai bine, atunci cand
apare o izbucnire nervoasa si furioasa a copilului?<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Felul in care gestionezi acele cateva minute cand
izbucneste un conflict intre tine si copilul tau sunt decisive nu doar pentru
ce va urma, dar si pentru educarea lui si pentru relatia voastra.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Afla de la specialistii <i>empoweringparents.com</i> care
sunt cele 10 reguli cu ajutorul carora te poti descurca sa stapanesti copilul
furios (si, evident, irational in timp ce este furios) chiar in acele clipe de
criza.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div style="background: white; margin: 0in 0in 0pt;">
<strong><span lang="RO" style="color: black; mso-ansi-language: RO;">1. Nu tipa la copil atunci
cand el e furios</span></strong><span lang="RO" style="color: black; mso-ansi-language: RO;"><br />
De multe ori parintii reactioneaza la o criza de nervi a copilului, tipand si
ei la el si pierzandu-si la randul lor cumpatul. Dar aceasta reactie iti va
intensifica sentimentul ca ai pierdut de tot controlul situatiei si al
copilului. Cel mai bun lucru pe care il poti face in timpul unei crize este sa
ramai calm. Gandeste-te asa: este ca la un accident de masina – daca te dai jos
din masina si incepi sa acuzi celalalt sofer ca el a fost de vina, tipi si esti
agresiv, cu siguranta vei mentine starea tensionata si conflictuala care nu va
duce la nimic bun. In schimb, daca incerci sa ramai calm, sunt mari sanse ca si
celalalt sofer sa se relaxeze si sa devina rezonabil. Asadar, oricat de enervat
esti ca parinte, oricat de lipsit de respect ti se pare ce spune si ce face
copilul in clipele acelea, nu provoca si mai mult copilul la furie. Este exact
ca si cum pui paie pe un foc deja puternic.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-outline-level: 2;">
<b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">2.
Nu incerca sa discuti rational cu un copil care este in mijlocul unei crize de
nervi, isterie sau furie</span></b><b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 18pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></b></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Multi parinti prefera sa caute o cale rationala de a
discuta cu copilul furios, tocmai pentru a-l face sa vada ca furia sa este
complet irationala si eronata. Pana la urma, noi ca adulti ne rezolvam multe
situatii tensionate apeland la logica si ratiune. Insa aceasta este intotdeauna
o provocare cand aplici acest lucru unui copil, pentru ca el nu are aceeasi
capacitate de a se opri din furie si de a rationa asa cum facem noi. Asadar,
cand ai de-a face cu copilul furios, trebuie sa abandonezi abordarea din coltul
tau confortabil, rational, din care ii spui, de exemplu: „Care este logica
pentru care te infurii pe mine acum? Doar tu esti cel care ti-ai uitat la
scoala caietul de teme”. Nu vei obtine decat o intensificare a furiei lui. Va
fi nevoie sa aplici alte tehnici. Astepti pana cand se calmeaza si dupa aceea
abia discuti cu el.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-outline-level: 3;">
<b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">3.
Trebuie sa fii atent la reactiile tale fizice</span></b><b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></b></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Este important sa iti urmaresti reactiile fizice pentru
ca e firesc ca si corpul tau sa reactioneze nervos gandindu-se „Fir-ar sa fie,
sunt in prezenta cuiva foarte furios, iar asta ma indispune”. Vei simti cum
inima iti bate mai repede din cauza nivelului crescut al adrenalinei. Desi este
dificil, smecheria este actionezi cumva impotriva acestei reactii si sa ramai
calm. Tine minte, in clipe ca astea tu iti inveti copilul cum sa se descurce
cand are nervi si cum sa ii stapaneasca. Daca ramai calm nu cresti tensiunea
intre voi si poti ramane si cu stapanirea de sine necesara pentru a-ti ajuta
copilul sa fie atent doar la propriile sale trairi, fara sa mai tina cont si de
tine si emotiile tale. Cand tu nu reactionezi cu calm, copilul va depune un
efort dublu ca sa te domine cu nervii si istericalele lui, astfel captandu-ti
atentia in ciuda propriilor tai nervi, adica ceea ce el urmareste. Asadar, este
important sa citesti si sa inveti aceste cateva tehnici de parenting ca sa
stapanesti bine si rapid aceste crize furioase ale copilului.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-outline-level: 4;">
<b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">4. Evita cat poti sa iti lovesti copilul<o:p></o:p></span></b></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Deseori parintii se plang ca si-au pierdut cumpatul si au
batut copilul isteric si furios. Un tata a intervenit atunci cand fiul sau
adolescent a fost extrem de obraznic cu mama lui si scandalul a escaladat intre
ei trei. Tatal si-a lovit fiul, fiul nu mai vroia sa vorbeasca cu tatal lui
pentru ca astepta scuzele acestuia, iar tatal considera ca fiul este de vina si
ca autoritatea sa va avea de suferit daca ajunge sa isi ceara el scuze. In
asemenea cazuri, specialistii sfatuiesc parintele sa spuna: „Mi-am pierdut
controlul si am gresit sa dau in tine. Imi cer scuze”. Atat si punct. Astfel
iti inveti copilul cum sa isi asume responsabilitatea faptelor sale si cum sa
ceara scuze sincer. Nu iti face griji, vei avea destule alte ocazii sa discuti
cu copilul la rece despre faptul ca e gura mare sau ca te infrunta. Dar este
important sa ii dai un bun exemplu si sa iti asumi rolul intr-un conflict cu
el. Daca tu dai in el la cearta, il inveti ca asa se procedeaza cand te certi
cu cineva: recurgi la violenta fizica.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-outline-level: 5;">
<b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">5.
Abordeaza diferit copiii foarte mici cand sunt furiosi</span></b><b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></b></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Daca copilul tau mic (de la 18 luni la 4 ani) este in
mijlocul unei crize de furie si isterie, trebuie sa te indepartezi incet de el
ca sa il lasi singur, dar totusi nu trebuie sa il izolezi complet. Cand copilul
mic este suparat, trebuie sa il ajuti sa invete ca el insusi are un rol
important in a se calma singur. Poti sa ii spui: „Tare as vrea sa pot sa te
ajut sa te calmezi. Intinde-te pe canapea un pic”. Ajuta-l sa se calmeze singur
pana isi regaseste din nou controlul. Facand astfel, ii ceri sa fie atent la
propria persoana in timpul nervilor. Decat sa ii spui „Stai aici singur 10
minute!” este mai constructiv sa ii spui „Cand te simti mai bine si nu mai esti
suparat, poti sa vii si tu aici cu noi, sa fim impreuna”. Din nou, este
valabila aceeasi regula: cand e nervos, chiar daca este mic, nu il agita si mai
tare varsandu-ti si tu nervii pe el<o:p></o:p></span></div>
<br />
<h6 style="background: white; line-height: normal; margin-top: 0in;">
<em><strong><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Cambria","serif"; font-size: 12pt; font-weight: normal; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: major-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-theme-font: major-latin;">6. Nu face o scena in <span data-scayt_word="fata" data-scaytid="204">fata</span>
lui</span></strong><span lang="RO" style="color: black; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></em></h6>
<br />
<div style="background: white; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; mso-ansi-language: RO;">Unii parinti se dau in spectacol cand
copiii lor fac crize de nervi <span data-scayt_word="si" data-scaytid="143">si</span>
sunt furiosi pe <span data-scayt_word="ei" data-scaytid="46">ei</span>. Parintele
este coplesit emotional <span data-scayt_word="si" data-scaytid="144">si</span>
devine paralizat de indecizia sa. Daca esti tipul asta de parinte, vei
descoperi in timp ca <span data-scayt_word="ai" data-scaytid="173">ai</span> parte
de scene de furie din partea copilului special ca sa obtina reactia <span data-scayt_word="ta" data-scaytid="69">ta</span>. <span data-scayt_word="Te" data-scaytid="240">Te</span> va provoca, va <span data-scayt_word="spune" data-scaytid="199">spune</span> ceva obraznic inadins ca sa te faca sa
reactionezi. Rolul tau e sa <span data-scayt_word="iti" data-scaytid="63">iti</span>
dai seama <span data-scayt_word="si" data-scaytid="145">si</span> sa nu
reactionezi, nu ceda, nu te enerva, ignora-l.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div style="background: white; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; mso-ansi-language: RO;">De regula, parintii au tendinta sa
renegocieze cu copilul in aceste situatii. Multi au dificultati in a-si
gestiona propriile emotii, <span data-scayt_word="asa" data-scaytid="75">asa</span>
ca nu stiu cum sa fie un bun sustinator <span data-scayt_word="si" data-scaytid="146">si</span>
educator pentru copilul lor in aceste clipe. Insa daca cedezi <span data-scayt_word="si" data-scaytid="147">si</span> renegociezi in aceste momente, il inveti pe copil
ca crizele de furie dau rezultate. In schimb, lasa-l sa se calmeze <span data-scayt_word="si" data-scaytid="148">si</span> incearca sa il indrumi sa isi
descopere singur modalitatea de a nu se <span data-scayt_word="mai" data-scaytid="225">mai</span>
enerva altadata. Trebuie sa <span data-scayt_word="faci" data-scaytid="66">faci</span>
o alegere constienta de a nu intra in conflict. Ii spui: „Eu nu am de gand sa
ma cert cu tine sau sa renegociez nimic. Discutam dupa ce te calmezi”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">7. Pedepseste-i purtarea gresita, nu furia </span></b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Cand copilul este furios, incepe sa urle si isi pierde
cumpatul, asigura-te ca il pedepsesti pentru comportamentului sau, nu pentru
emotiile sale. De exemplu, daca copilul spune un cuvant jignitor in timpul
crizei, pedepseste-l cum apreciezi pentru incalcarea regulii de a nu vorbi
urat. Dar daca copilul tipa furios in camera lui, de exemplu, ca viata nu e
dreapta, nu e cazul sa il pedepsesti. Nu poti interzice manifestarea nervoasa a
perceptiei lui de nedreptate a vietii. Copiii se enerveaza exact ca si noi si
au nevoie sa stie ca poate fi un loc sigur unde sa se poata duce sa tipe ca sa
se descarce. Cata vreme nu incalca regulile stabilite, e permis sa le dai voie
sa aiba si ei momentele lor de furie. In fond, sunt multe intamplari ale vietii
lor de copii pe care ei le digera cu greu si care ii impiedica sa faca ce vor
ei sa faca.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">8. Nu aplica pedepse severe<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Daca dai pedepse dure la furie este o cauza pierduta si
nu obtii nimic bun. Sa spunem ca iarasi copilul este furios. Tipa, te acuza ca
esti rea, nedreapta. Tu ii tot spui: „Daca nu te potolesti, nu ai voie
afaradoua saptamani. Pana acum sunt 2 saptamani, dar daca continui prelungesc
la o luna!! Tot mai continui??”. Cu cat incerci mai mult sa il pedepsesti ca sa
il fortezi sa se opreasca si sa se calmeze, cu atat este mai rau.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Ce se intampla de fapt este ca parintele isi pierde
controlul emotional. Sigur ca este dificil sa tolerezi supararile nedrepte ale
copilului tau impotriva ta, nimanui nu ii place. Dar cel mai important este sa
te intrebi: „Ce vreaueu de fapt sa invete copilul?”. Iar raspunsulprobabil ca
este „Vreau ca el sa invete sa nu starneasca un scandal ori de cate ori trebuie
sa faca ceva ce nu ii convine. Vreau sa invete ca atunci cand totusi se
enerveaza, exista modalitati de a iesi singur din aceasta stare.”. Cel mai rau
lucru pe care il poti face este sa i te alaturi la nervi. Pedepsele dure care
par nesfarsite nu sunt eficiente si oricum il vor enerva si mai mult pe moment.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">9. Ia o pauza</span></b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Cand doi adulti se cearta, de regula ei prefera sa se
izoleze unul de celalalt ca sa calmeze si sa evite sa isi deterioreze relatia.
Apoi reiaudiscutia cand se mai linistesc. Aceasta tehnica functioneaza si in
relatia cu copilul tau, dar parintii nu se gandesc la ea pentru ca ei mereu
cred ca trebuie sa aiba controlul asupra copilului, sa il domine si sa il faca
sa ii asculte inclusiv la cererea de a se calma la comanda. Dar tine minte,
cand cineva este furios, fie el copil sau adult, nu poti discuta cu el
rational, nu il poti grabi si nu ii poti impune sa se calmeze pentru ca asa
vrei tu. Concluzia este ca, daca ramai acolo, in mijlocul furiei, si va agitati
unul pe altul cu vorbe grele, cu acuze, cu limbajul corporal specific oamenilor
suparati, nu vei obtine decat un conflict si mai mare. Asa ca ia o pauza
sirevino ca sa interactionezi cu copilul cand toata lumea este calma.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">10. Cand esti nervos, da raspunsuri care pot servi drept
model pentru copil </span></b><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Parintii trebuie sa mai incerce si sa isi asume rolul de
model in a se descurca cu propriile lor furii in fata copilului. Iata cum, de
exemplu, poti spune: „Incep sa devin frustrat, voi lua o pauza din discutia
aceasta”. Sau „Nu iti pot vorbi acum, trebuie sa ma calmez”. Sau „Sunt asa de
suparat, incat voi astepta pana cand ma voi calma. O sa ma intorc si vorbim mai
tarziu”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt;">
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Nu este o slabiciune sa admiti ca esti furios si ca ai nevoie
de timp sa te calmezi. De fapt, ai nevoie de multa putere ca sa spui aceste
cuvinte cu voce tare in fata copilului. Nu uita, predai copilului lectia „cum
sa imi gestionez propria furie” si, de fapt, exact asta are nevoie copilul sa <i style="mso-bidi-font-style: normal;">invete! </i>Psiholog, logoped, psihoterapeut
Simona Hint, tel 0740054037, Oradea<o:p></o:p></span></div>
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-4242300517363108182014-04-03T12:48:00.000+03:002014-04-03T12:49:18.760+03:00Cum sa va ajutati copilul sa-si depaseasca frica de intuneric<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;">
<span style="color: #51505f; font-family: "Trebuchet MS","sans-serif"; font-size: 10pt; line-height: 115%;">Fricile sunt o <b>parte naturala din
copilarie</b>, desi pot fi frustrante pentru copii si parinti. In timp ce noile
frici pot parea pentru parinti ca o regresie, acestea sunt de fapt<b> un semn a
cunoasterii lumii din jur</b>. Copiii mici nu stiu ca lucrurile exista chiar
daca nu le pot vedea, creierul lor nu este indeajuns de dezvoltat pentru a le
fi frica de intuneric. Cind mai cresc observa ca intunericul acopera lucrurile
care inca sunt acolo. Un copil de 2 ani de exemplu nu stie indeajuns de multe
despre constanta obiectelor pentru a intelege ca lucrurile nu se dezvolta pur
si simplu din intuneric daca nu erau deja acolo. Astfel isi pot imagina usor ca
monstri pot fi in intuneric, chiar daca nu erau acolo cind a deschis lumina.
Similar poate vedea umbre si le interpreta ca alte lucruri infricosatoare.
Toate acestea sunt parte normala din dezvoltarea unui copil. <br />
<br />
<b>Iata citeva idei cum sa depasiti impreuna cu copilul frica de intuneric: </b><br />
<b>Ascultati: </b><br />
Incurajati copilul sa discute despre fricile sale. Uneori, evitind sa vorbiti
despre aceste frici pentru ca va ginditi ca veti agrava sau intretine problema
nu este bine. Totusi, <b>permitind copiilor sa-si exploreze fricile si sa
vorbeasca despre ele este un pas important in intelegerea si depasirea lor. </b>Chiar
daca discutind despre frici nu le rezolva total, invata copiii un mod important
de a face fata emotiilor nedorite. Poate ca copilul nu va fi dispus sa va spuna
chiar tot ce crede despre intuneric, dar dorinta dumneavoastra de a-l asculta
il invata ca frica sa nu este atit de inspaimintatoare. <br />
<b>Acceptati frica copilului: </b><br />
Vorbiti cu copiii. Este greu sa va dati seama ce sa spuneti si ce sa nu spuneti
unui copil despre frica. Suntem frecvent tentati sa ridem de frica de intuneric
sau doar sa nu o bagam in seama, pentru ca stim ca nu exista nimic in intuneric
de care sa ne fie frica. Desi este important sa lasam copiii sa stie ca noua nu
ne este frica si ca nu vedem nici un monstru este la fel de important sa ne dam
seama ca acestia simt frica. Este bine sa mergeti in camera copilului si sa ii
aratati ca nu este nimic sub pat, dupa usa, in dulap. Acestia sunt in proces de
invatare pentru a avea incredere in propriul mod de a vedea lumea pe care este bine
sa-i aratam ca il respectam. <br />
<b>Sustineti psihologic copilul: </b><br />
Chiar daca dumneavoastra si copilul va simtiti bine in fata noii independente
gasite la aceasta virsta, este important sa oferiti sutinere copilului cind ii
este frica. Va trebui sa mergeti la el in camera noaptea cind ii este frica, sa
stati acolo un timp, sa il tineti in brate si sa vorbiti despre ce il
inspaiminta. <br />
<b>Permiteti copilului sa faca o obsesie din frica lui: </b><br />
Surprinzator, cei mai multi copii au tendinta de a-si depasi temerile. Ei pot
vorbi despre acestea neincetat, pot pune intrebari mereu, pot cere sa asculte
povestea infricosatoare in moduri repetate, pot incorpora lucrul care ii face
sa se teama in jocurile lor. Uneori parintii devin ingrijorati de obsesia
copilului pentru frica. De cele mai multe ori aceasta obsesie este o forma
naturala de a o controla. Copiii pot fixa o anumita frica pentru mai multe
saptamini, uneori pentru luni. Daca copilul dumneavoastra nu a facut nici o
progresie fata de teama pentru mai multe luni este indicat sa cautati ajutor
profesional. <br />
<b>Ajutati copilul sa-si dezvolte aptitudinile: </b><br />
La fel de important ca si depasirea acestei frici speciale, aceasta experienta
aduce oportunitatea de a va ajuta copilul sa-si practice aptitudinile care sa
ii serveasca toata viata. Il puteti invata sa-si cerceteze frica, sa o
exploreze, sa se expuna la aceasta si sa dezvolte strategii de a se ajuta sa se
simta in siguranta. Cercetarea implica adunarea de informatii de la alti oameni
sau cautarea prin camera pentru a vedea daca este ceva de speriat. Practicarea
aceptarii intunericului implica jocuri precum fantoma cu cersaful prin camera
in care fantoma este copilul iar lumina este deschisa. Dezvoltarea strategiilor
il face sa se simta in siguranta - folosirea unei lampi de birou noaptea. Isi
poate tine jucaria preferata in pat, in brate sau un animalut (pisica, catel)
pentru a-l ajuta sa fie in siguranta. <br />
<b>Evitati povestile infricosatoare inainte de culcare: </b><br />
Evitati sa spuneti copilului povesti cu monstri sau sa ii lasati la televizor
la filme horror inainte de culcare. Acestea vor excita creierul copilului si
vor fi o sursa de stres. Spuneti copilului o poveste frumoasa si stati cu el
pina adoarme. <br />
Lasati usa la dormitorul copilului si al dumneavoastra deschise pentru ca
acesta sa nu se simta restrictionat. </span><span style="color: #51505f; font-family: "Trebuchet MS","sans-serif"; font-size: 10pt; line-height: 115%;">Psiholog, logoped, psihoterapeut
Simona<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Hint tel:0740054037</span></div>
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-78288244512665837872014-02-25T12:57:00.000+02:002014-03-08T16:03:44.620+02:00 Comunicare in familie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-yA_Vqopsk20/Uxsi_rejY9I/AAAAAAAAAL0/DdV3b0BgwKg/s1600/psiholog+oradea-comunicarea+in+familie.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-yA_Vqopsk20/Uxsi_rejY9I/AAAAAAAAAL0/DdV3b0BgwKg/s1600/psiholog+oradea-comunicarea+in+familie.jpg" height="140" width="200" /></a></div>
Traim intr-o societate in care mediul conversational este tot mai sarac, cu toate auzim cuvantul "comunicare" la colt de strada, la birou, in autobuz etc. Il auzim in familie in replici de genul: "se intampla... daca nu exista comunicare", "eu si sotul nu mai comunicam".
De ce? Din cauza ca ne urmarim propriile idei, din cauza calculatorului, din cauza televizorului, a radioului, prin care descoperim ca mult prea multi oameni isi petrec enorm de mult timp captand mesaje mecanice si care, nu-si gasesc timp sa faca schimb de mesaje ca niste fiinte vii, iubitoare si afectuoase cu membrii familiei.
Daca mama si tata stau in fata calculatorului sau a televizorului, in medie, cam 7 ore pe zi, la care se adauga timpul in care luam masa, drumul la/de la serviciu, orele de somn, aproape ca nu ne mai ramane timp pentru vorbit. Cand si cum sa facem, sa ajungem sa intelegem cat de importante sunt intr-o familie aceste discutii, aceste schimburi de idei? Exista multe ocazii cand ambii parteneri isi petrec timpul impreuna (dimineata la cafea, inainte de culcare). O discutie cat de mica este extrem de importanta pentru sanatatea relatiei lor si pentru dezvoltarea echilibrata a copilului.
In foarte multe cupluri problemele pot fi rezolvate si se poate impiedica o destramare a familiei prin conversatie, sa se vorbeasca despre ceea ce-l deranjeaza pe unul din membrii familiei: mama, tata sau copil. Ascultati ce are de spus, dezbateti problema, gasiti impreuna o solutie. Pentru a educa niste copii care sa reuseasca, parintii trebuie sa invete sa comunice intre ei si cu copiii lor. Nu astepta ca celalalt "sa-si dea seama" ca ceva nu este in ordine. Renuntati la ganduri de genul: "trebuia" sa vada ca nu ti-a placut ceva. Este mult mai simplu sa-i spui: "dragul meu, lasa-ma sa termin eu ce am inceput", in cazul unei pedepse sau o cearta a copilului. Daca mama vine si cearta copilul pentru o gresala, tatal sa nu intervina cu ceva contrar.
Ex. O femeie care nu prea stapaneste foarte bine aceasta arta a comunicarii. Se poate cearta destul de des din cauza faptului ca sotul nu reuseste sa vada, sa observe lucruri care pentru ea au valoare. Ex de cearta in cazul in care pentru un gest al soacrei ei (principalul subiect de cearta in familia lor). Problema (soacra) s-a rezolvat, pentru moment. Saptamana urmatoare, de luni si pana miercuri si-a dat cu un alt parfum in fiecare zi. Ce credeti? Sotul nu a obsevat, bineinteles. Doar este barbat! De aici, alta cearta. I-am spus: "draga mea, nu era mai simplu sa-i spui ca ai facut acel gest pentru el, nu sa astepti ca el sa observe acest lucru?". Cand ajungea acasa de la serviciu si ai vazut ca nu are nici o reactie, ii spuneai: "Uite iubitule, pentru tine mi-am dat cu un parfum nou. Am facut acest lucru special pentru tine".
Sunt foarte multe lucruri pe care femeia pune accent si pentru barbat sunt niste detalii pe care nu reuseste sa le ia in seama. Decat sa stai suparata ca el nu a vazut acea schimbare sau ca nu isi da seama ca tu iti doresti un anumit lucru, mai bine ii spui cat de mult ti-ar placea, cat de mult iti doresti acel ceva. Evitati pe cat posibil cuvintele "vreau", "trebuie" care pot fi inlocuite foarte bine cu "mi-ar face mare placere", "imi doresc mult", "ar fi necesar".
Revenind la prezenta copilului in viata dumneavoastra, strecurati printre stirile de seara, emisiunea de maxima audienta sau alte seriale, si discutii, dialoguri care conteaza foarte mult in comunicarea dintre sot si sotie, mai ales cand este prezent si copilul. Atunci cand aceste discutii sunt vesele, afectuoase intre parinti si copilul se va simti in siguranta. Simte ca apartine unei familii iubitoare.
Bineinteles, copiii trebuie inclusi si ei in conversatiile familiei. In felul acesta invata sa se descurce in lumea adultilor, devin mai vioi si-si construiesc un vocabular care le va dezvolta talentul de a conversa si de a se adapta in societate. Trebuie sa nu uitam ca totusi, copilul nu este un adult in miniatura. Un copil are interese propriei varstei si atentia lui este foarte redusa. Ceea ce este de o durata foarte scurta pentru un adult, poate fi o eternitate pentru copil. Deci, nu invitati copilul la conversatii lungi si plictisitoare.
In acest secol al vitezei se intampla destul de des ca un copil de zece sau paisprezece ani sa intre in conversatie cu parintii lui si acestia sa raspunda doar cu "da" sau "nu", fara sa depuna nici cel mai mic efort pentru a intra in conversatie cu el, sa nu spun chiar sa-l ignore. Acesta este unul dintre cele mai sigure moduri de a determina copilul sa se simta mai bine in casa vecinului, la discutiile din fata blocului, sa intre intr-un anturaj nesanatos sau intr-o banda.
Numitorul comun in toate relatile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei din punct de vedere al comunicarii. Acest lucru construieste si stabileste legaturi de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si respectul pentru copilul dumneavoastra.
Psiholog clinician, logoped, psihoterapeut Simona Hint , tel 0740054037.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6533777635427210415.post-63019530942149796762014-01-30T12:10:00.001+02:002014-03-08T16:08:00.473+02:00Cum combatem stresul, sase pasi eficienti.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-85Dl11HW2fk/UxskLZDJhBI/AAAAAAAAAMA/mJ21_bsLkUI/s1600/psihoterapie-oradea-stres.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-85Dl11HW2fk/UxskLZDJhBI/AAAAAAAAAMA/mJ21_bsLkUI/s1600/psihoterapie-oradea-stres.jpg" height="141" width="200" /></a></div>
Stiati ca in timp ce va gandesti ce sa faci in situatiile tensionate, organismul se pune in functiune pentru a raspunde? Bataile inimii se accelereaza, presiunea sangelui creste, respiratia se inteteste, transpiratia se accentueaza si digestia incetineste. Aflati in ce masura puteti combate aceste reactii in fata stresului prin sport, meditatie si exercitii respiratorii.
Practicarea unei actiuni fizice oboseste hormonii stresului. Daca ramai nemiscat in fata unui birou sau intr-o masina, trebuind sa faci fata unei situatii tensionate, substantele chimice caracteristice stresului raman in sange. Din cauza acestui lucru, durerile de cap si anxietatea nu intazie sa apara. In anumite situatii stresul se acumuleaza intr-o asemenea masura incat un incident minor poate declansa o adevarata criza. Descopera care sunt acele lucruri ce se afla in conexiune directa cu stresul.
Care sunt simptomele fizice ale stresului?
Principalele simptome fizice ale stresului constau in: palpitatii; ameteli; pierderea apetitului culinar sau, din contra, accentuarea lui; probleme digestive; dureri de dinti; insomnii; dificultati de respiratie; manifestarea balbaielii sau inregistrarea unui vorbit prea rapid, lipsit de articulatiile adecvate; stare accentuata de oboseala; infectii frecvente; reducerea apetitului sexual.
Cum iti afecteaza stresul comportamentul?
Sentimentul de tristete care apare in urma stresului se manifesta prin aparitia depresiei, anxietatii, atacurilor de panica, pesimismului si a insatisfactiei. Stresul te poate transforma intr-o persoana mai greu de suportat din cauza irascibilitatii si ostilitatii. Randamentul de la locul de munca este de asemenea afectat - devii uituc, letargic si inapt pentru a te concentra asupra problemelor.
Te poate imbolnavi stresul?
Factorii stresori nu produc direct nici o boala, insa sunt responsabili pentru agravarea anumitor stari precum alergiile, astmul, migrenele, sindromul colonului iritabil, eczemele, psoriazisul. De asemea, contribuie la marirea presiunii arteriale si favorizeaza aparitia afectiunilor cardio-vasculare. De aceea, este important sa iei masuri impotriva stresului. Iata-le pe cele mai simple dintre acestea:
1. Intervieveaza-te!
Descrie-ti situatiile in care ai observat ca devii foarte anxios. Cauta sa descoperi care au fost motivele ce te-au determinat sa actionezi atat de neglijent. Noteaza-ti motivele pro si contra pentru a sti ce optiuni ai in momentul in care va trebui sa te confrunti cu o situatie asemanatoare.
2. Aplica exercitiile respiratorii!
Incetinirea respiratiei la nivelul diafragmei este una dintre cele mai eficiente metode pentru a combate stresul. Calmeaza-ti si controleaza-ti respiratia prin cateva inspirari adanci, urmate de expirari pe gura. Reintoarce-te la respiratia normala si apoi repeta exercitiul. Daca situatia continua sa fie tensionata, ridica umerii si spune-ti "Nu are cum sa mearga rau".
3. 15 minute pentru sanatate
Ai citit de nenumarate ori, dar ai pus in practica vreodata? Aplicand metodele de relaxare, tensiunea arteriala scade, ritmul respiratiei, al metabolismului si al inimii se incetineste, oferind corpului tau posibilitatea de a-si recapata echilibrul. Exercitiul nu-ti ia mai mult de 15 minute. Intinde-te pe spate pe un pat tare. Tine mainile pe langa corp, inchide ochii si respira adanc pentru a elibera tensiunea. Indeparteaza tensiunea acumulata in picioare, maini si gat. Fii constient de relaxarea care se produce la nivelul musculaturii corpului. Cand ai terminat, deschide usor ochii si intinde-te.
4. Metode pentru a controla stresul
Urmatoarele tehnici te ajuta sa controlezi cat mai eficient stresul:
• Meditatia - presupune relaxarea fizica. Aseaza-te confortabil pe un pat sau pe un scaun, inchide ochii si relaxeaza-te. Focalizeaza-ti gandurile asupra unui obiect; respira adnanc de 4 ori, vizualizand mental o imagine precum o floare sau o lumanare, in timp ce repeti cuvinte precum "pace" , "relaxare", "liniste".
• Vizualizarea - Imagineaza-ti o scena in detaliu, adulmeca aromele, savureaza zgomotele. Repeta-ti fraze afirmative precum "Ma simt imapacata cu mine insami". Inainte de orice eveniment tensionat, vizualizeaza tabloul care te linisteste. Apoi, gandeste-te la situatia incordata si imagineaza-ti cum vei solutiona problema.
• Meditatia activa - Concentreaza-ti atentia asupra tuturor lucrurilor pe care le faci, chiar daca e vorba de prepararea meselor sau de rezolvarea unui deadline. Focalizeaza-te pe momentele de maxima tensiune, fara sa-ti faci griji privind trecutul sau viitorul.
5. Nu uita de sport!
Exercitiile te ajuta sa indepartezi hormonii stresului din sange si stimuleaza eliberarea endorfinelor (hormonii fericirii). Opteaza pentru un program moderat de activitate fizica timp de minim 20 de minute pe zi. Efectueaza o activitate aerobica de 3 sau 5 ori pe saptamana.
6. Ce sa bei?
Renunta la consumul excesiv de cafea. Este indicat sa recurgi cat mai des la ceaiurile din plate precum busuiocul, teiul, trandafirul, cedru, salvia sau levantica. Nu uita de apa - bea cel putin 8 pahare de apa pe zi.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com