joi, 5 martie 2015

Mami cand esti obosita si suparata- ce simti oare?

Din grija exagerata a zile de maine, din cauza “vitezei” si a stresului cotidian, ajungem sa petrecem tot mai putin timp cu copiii nostri. “Ma trezesc dimineata, fara vlaga, dar totusi agitata, pun repede de o cafea, intre timp o trezesc pe cea mica sa o pregatesc pentru gradi, sotul imi spune din baie sa ma grabesc cu mancarea…reusesc sa ne rezolv pe toti si in scurt timp sa iesim pe usa. Spre seara, acasa, epuizata dupa o zi infernala la munca, las fetita sa se joace cat pregatesc eu ceva rapid de mancare pana vine tati…imi aduc aminte ca trebuie sa platim gradinita, ratele si intretinerea, dar banii ne intra abia peste doua saptamani…ajung in bucatarie si pe aragaz gasesc cafeaua de dimineata neatinsa, uitasem complet de ea. Imi reamintesc de zilele cand nu trebuia sa imi fac atatea griji. Sunt fericita cu viata mea de acum, dar totusi un sentiment de neliniste nu imi da pace. Expresia mea faciala, oricat as incerca sa imi lipesc un zambet permanent pe fata pentru copil, imi tradeaza starea. Iar asta mica tocmai acum s-a gasit sa se agite pe langa mine cu cerintele ei. O trimit inapoi sa se joace, sa ma lase se fac mancarea…incepe sa planga…” Cate dintre mamici nu au macar o astfel de zi, in care sunt atat de solicitate si fizic si psihic incat rabdarea lor este pusa serios pe butuci? Si cate nu isi cearta copilul atunci cand acesta face o criza fix in momentele lor dificile? Ei bine, exact aceste momente dificile pe care le traieste parintele sunt pentru copil de maxima importanta. Copilul crede ca tot ce se intampla in jurul lui are legatura cu el. Are nevoia constanta de a-i fi validate actiunile si de a fi valorizat, asigurandu-se astfel de iubirea parintelui. Este stiut faptul ca judecata rationala apartine adultilor, desi uneori suntem luati prin surprindere de logica impecabila a prichindeilor nostri. Dar cat e mic, copilul se ghideaza dupa principii predominant emotionale, iar rationamentele lui sunt de tip cauza-efect. El nu stie ce sunt alea rate, intretineri, servicii solicitante s.a.m.d. El stie doar ca tu esti trista (unul din primele sentimente pe care invata sa le diferentieze) si ca atunci cand esti trista el are de suferit: este fie neglijat, fie certat. Unii copii in astfel de cazuri se agita, ca fetita din exemplul de mai sus, incercand sa capteze atentia mamei parca exact in ideea de a verifica daca mamica ei este suparata pe ea sau nu. Daca i se raspunde ca in exemplul dat, atunci sentimentele fetitei devin contradictorii, deoarece ea intelege ca este de vina pentru supararea mamei. Alti copii pot prelua starea parintelui si stau cat mai cuminti intr-un loc, incercati de o stare de anxietate, pana in momentul in care primesc un semn de afectiune de la parinte. In acelasi timp mai sunt si copiii care sufera cot la cot cu parintele, ei fiind cei care vin si cauta apropierea parintelui pentru a-i oferi alinarea de care are nevoie. Oricat de mic ar fi copilul tau, explica-i ca atunci cand esti suparata- nu este din cauza lui, si asigural-l de iubirea ta prin suficienta recompensa afectiva. Trebuie sa stie ca mami il iubeste tot timpul, fie ca este vesela, fie ca este trista. Confirmarea iubirii nu este un moft, ci o nevoie a celui mic, care este foarte importanta in dezvoltarea lor emotionala. Cateva sfaturi: – spunei copilul ca-l iubesti frecvent – incerca sa nu-l repezesti cand tu esti prinsa cu diferite treburi – explica-l exact ce faci tu acolo – nu-l repezi sau alunga- copii cat sunt de mici inteleg – incerca sa-l implici in activitatile tale- se va simti important si ii va creste si stima de sine Copiii au nevoie si de atentia noastra la fel ca si de dragoste si grija pe care le-o purtam ” Investiti in copiii vostri si timp”

Cum sa ne dezvoltam abilitatile practice-harnicia la copii?

Studiile arată că un copil învaţă în numeroase feluri despre relaţiile de familie şi modul în care familia lui funcţionează şi că una dintre modalităţile de bază prin care învaţă este să se implice în treburile casnice. Când copiii contribuie la viaţa de familie se simt competenţi şi responsabili, în plus împărţirea treburilor gospodăreşti are avantajul de a reduce stresul în viaţa de familie. Implicarea copiilor în activităţile casnice ajuta familia să funcţioneze mai bine ca un întreg. Cum să îi implici şi motivezi pe copii Secretul stă în a le cere ajutorul, arătând apreciere atunci că îl oferă, pe măsură vârstei lor, evident. O responsabilitate care este prea dificilă pentru un copil poate fi frustrantă sau chiar periculoasă, dar există şi şanse să se plictisească dacă este prea uşoară pentru el. Chiar şi copiii mici pot să înceapă să ajute, dacă ştii să alegi o serie de responsabilităţi pliate pe vârsta şi puterea lor. Poţi începe cu sarcini simple, cum ar fi strânsul jucăriilor. Copii se vor simţi importanţi întrucât contribuţia lor te va ajuta pe tine. Este de asemenea important să te gândeşti la sarcini care se integrează într-un proiect ce implică toţi membrii familiei, cum ar fi, spre exemplu, aşezatul mesei. Este suficient pentru a le dezvolta un sentiment de responsabilitate şi pentru a-i face să simtă că fac parte dintr-o familie. Bani de buzunar? Cercetătorii cred că e mai bine să nu oferi stimulente, cum ar fi bani de buzunar, pentru îndeplinirea unei sarcini din gospodărie. Încearcă, în schimb, să oferi recompense afective, motivându-i cu o îmbrăţişare şi cu recunoştinţă. Sarcini pentru diferite vârste Copiii pot ajuta în casă în mai multe moduri. De exemplu, ei pot pur şi simplu să se joace afară dacă adulţii au de făcut ceva important la care ei nu pot contribui. Unele familii pretind copiilor mai mari să aibă grijă de cei mai mici: să îi distreze, să aibă grijă de ei, să se joace cu ei etc. Iată câteva idei pentru copii de diferite vârste: Un copil de 2-3 ani poate să: • Strângă jucăriile şi cărţile. • Pună hainele la locul lor. • Stabilească locurile la masă. Un copil de 4-5 ani va fi încântat să: • Aranjeze masa. • Te ajute la gătit, sub supraveghere. • Aranjeze hainele curate în grămezi pentru fiecare membru de familie, gata pentru a fi împachetate. • Te ajute la cumpărături şi să pună alimentele în coş. • Contribuie la întinsul rufelor. Pentru un copil de 6-8 ani este potrivit să: • Ude plantele. • Aibă grijă ca animalului de companie să nu îi lipsească apa şi mâncarea. • Îţi ofere ajutor la muncă în grădină, sub supraveghere. • Cureţe chiuveta în baie. • Şteargă scaunele în bucătărie. • Întindă rufe. • Împacheteze hainele curate şi uscate. • Aşeze tacâmurile şi vesela în dulap. • Şteargă praful. • Ducă gunoiul. • Să îţi ofere ajutor cu pregătirea şi servirea mesei, sub supraveghere. Indiferent ca ai o familie numeroasa sau sunteti numai voi trei, activitatile din casa trebuie impartite intre voi pentru ca lucrurile sa mearga bine Nicio persoana nu ar trebui sa isi asume sau sa fie facuta responsabila pentru toate treburile casnice. Aici includem si persoanele casnice, fie ca este vorba de mama sau de tata, pentru ca oricine merita si are nevoie de ajutor. Sarcinile casnice trebuie impartite intre toti membrii familiei, in functie de abilitatile lor de a le face. In plus, si foarte important, a face treburile casei impreuna, ca o echipa, favorizeaza unitatea familiei si, de ce nu?, cresterea increderii in sine, mai ales cand este vorba de copil. A lucra impreuna pentru acelasi obiectiv mai dezvolta si responsabilitatea unuia fata de ceilalti. Se creeaza sentimentul de „acasa” pentru toti membrii familiei. Dar oricat de echilibrat am vrea sa impartim treburile casnice intre membrii familiei, ceva tot va fi „nedrept” pentru unul/unii dintre ei, de aceea nu trebuie sa uitam de principiul rotatiei activitatilor. Psiholog, logoped, psihoterapet Oradea Simona Hint tel 0740054037

marți, 3 martie 2015

Ce este psihoterapie de cuplu sau consilierea maritala?

In orice tip de relatie, avem de-a face cu trei entitati: cele doua persoane plus relatia. In terapia de cuplu sau consilierea maritala ne concentram in special pe dinamica relatiei si pe contributia fiecaruia la aceasta, cu alte cuvinte in ce fel cei doi actioneaza astfel incat relatia functioneaza sau nu. Unul din punctele sensibile ale unei relatii il constituie gestionarea diferentelor intre cei doi parteneri si pastrarea personalitatii fiecaruia in relatie; a fi in relatie concomitent cu a fi o persoana separata. Cele mai multe casatorii sau relatii, nu sunt perfecte. Fiecare persoana aduce intr-o relatie, ideile sale, propriile valori si opinii, si o istorie personala ,care nu se potrivesc intotdeauna cu ale partenerului. Aceste diferente nu inseamna neaparat ca relatia dumneavoastra trebuie sa duca la conflict. Pentru ca ,dimpotriva, diferentele pot fi complementare – stiti cum se spune: contrariile se atrag. Aceste diferente pot ajuta, de asemenea, pe oameni sa inteleaga, sa respecte si sa accepte puncte de vedere opuse si culturi diferite De multe ori problemele in relatie sunt legate de comunicare, cu efect la trei nivele, care sunt si ingredientele de baza ale unui cuplu functional: • Preocuparea (grija) pentru celalalt (de ex: acordarea suportului afectiv partenerului cand acesta are nevoie) • Apropiere, intimitate (comunicarea afectiva, emotionala) • Compatibilitate in ce priveste valorile personale De asemenea avem diverse nevoi “relationale”, de satisfacerea carora depinde foarte mult functionalitatea relatiei; printre aceste nevoi sunt nevoia de a ne simti in securitate, de a fi apreciati, de a avea impact asupra celuilalt, de a avea initiativa, de a exprima iubirea. Un cuplu este ca un organism viu care evolueaza si trece prin diverse stadii, care implica probleme specifice, dar si prin situatii de criza, cum ar fi: nasterea unui copil, infidelitatea unui partener, boala, somaj, etc. Terapia de cuplu ii ajuta pe cei doi sa-si identifice dinamica si blocajele, cum contribuie fiecare la problema existenta si asumarea responsabilitatii (dat fiind ca foarte frecvent partenerii se acuza reciproc, celalalt fiind “problema”), si la stabilirea unui plan in care ei se angajeaza pentru ca relatia sa se schimbe in sensul pe care si-l doresc. Sunt si situatii in care terapia de cuplu ii poate ajuta pe cei doi sa constientizeze faptul ca nu doresc sa continue relatia si sa le ofere suportul pentru a o finaliza. In cadrul sedintelor de psihoterapie a cuplului pot fi abordate o gama larga de probleme cu care se pot confrunta partenerii de cuplu, iar interventia terapeutica vizeaza printre altele :  dezvoltarea abilitatilor necesare construirii si mentinerii unei relatii bazate pe incredere, respect reciproc si egalitate;  imbunatatirea abilitatilor de comunicare in cuplu (ascultarea activa aplicata membrilor cuplului);  reconstruirea relatiei intime;  rezolvarea problemelor legate de infidelitate, precum si de valorile si principiile cuplului;  incurajarea partenerilor pentru schimbarile necesare functionarii in cuplu;  initierea unui program care sa ajute la rezolvarea conflictelor in cuplu;  rezolvarea unor disfunctii sexuale psihogene, feminine si masculine (frigiditate, vaginism, dispareunie, disfunctie erectila, ejaculare precoce, impotenta psihogena);  rezolvarea problemelor legate de identitatea sexuala. Beneficiile psihoterapiei de cuplu : • cresterea flexibilitatii si a sigurantei partenerilor in cadrul cuplului; • invatarea unei maniere eficiente de a gestiona conflictele; • cresterea disponibilitatii la cooperare in cuplu; • cresterea transparentei in comunicare; • clarificarea mesajelor comunicate in cadrul cuplului; • cresterea functionalitatii cuplului; • imbunatatirea manierei de interactiune intre partenerii de cuplu.